1. [DEX '09] SINCOPAT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jazz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. fr. syncopé.
2. [MDA2] sincopat, ~ă a [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~ați, ~e / E: sincopa] 1 (D. vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Care a dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). 2 (D. muzică, în special d. muzică de jazz) Caracterizat prin folosirea sincopei (4). 3 (Rar; pex) Ritmic.
3. [DEX '98] SINCOPAT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jaz) Caracterizat prin folosirea sincopei (2). 2. (Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). – V. sincopa. Cf. syncopé.
4. [DLRLC] SINCOPAT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Muz.) Caracterizat prin prezența sincopei; p. ext. întrerupt. Printr-o altă fereastră se împrăștia afară o muzică sincopată de radio. PAS, Z. I 12. 2. (Lingv.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Căzut din interiorul unui cuvînt prin sincopă.
5. [DN] SINCOPAT, -Ă adj. 1. (Despre muzică) Care folosește sincopa (2). 2. (Despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut din interiorul unui cuvînt prin sincopă (3). [< sincopa].
6. [MDN '00] SINCOPAT, -Ă adj. 1. (despre muzică) care folosește sincopa (2). 2. (despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). (< după fr. syncopé)
7. [Șăineanu, ed. VI] sincopat a. Gram. eliminat la mijloc: forme sincopate.
8. [DEX '09] SINCOPA, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.
9. [MDA2] sincopa [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~pez / E: fr syncoper] 1 vt (C. i. vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) A realiza o sincopă (3). 2-3 vti (Muz; rar) A (se) produce o sincopă (4).
10. [DEX '98] SINCOPA, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.
11. [DN] SINCOPA vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper].
12. [MDN '00] SINCOPA vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper)
13. [Scriban] *sincopéz v. tr. (d. sincopă; fr. syncoper). Gram. Scot o literă saŭ o silabă din mijlocu cuvîntuluĭ: a sincopa o silabă. Prescurtez pin sincopă: a sincopa o vorbă. Muz. Unesc pin sincopă: a sincopa o notă.
14. [DOOM 3] sincopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sincopez, 3 sincopează; conj. prez. 1 să sincopez, 3 să sincopeze
15. [DOOM 2] sincopa (a ~) vb., ind. prez. 3 sincopează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL