1. [DEX '09] SIMINICHIE s. f. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se folosesc ca purgativ și ca diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. sinameki.
2. [MDA2] siminichie sf [At: PISCUPESCU, O. 218/10 / V: (înv) ~nac~, ~nechi, ~manec~, sinamec~, sinamichi, sinamic~, sinamicie, sinimeche, sinimichi, senamechi, senamec~, senamic~, senemec~ / Pl: ~chii / E: tc sinameki, ngr σιναμική] 1-2 Arbust din familia leguminoaselor, cu tulpina erectă, cu flori galbene, frunze și păstăi uscate care se întrebuințează ca purgativ și diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia). 3 (Prc) Frunzele și păstăile uscate ale arbuștilor de siminichie (1-2), folosite ca medicament Si: (reg) foi-de-mamă, sena, frunza-mamei.
3. [DEX '98] SIMINICHIE, siminichii, s. f. Numele a două specii de arbuști mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale căror frunze și fructe uscate se întrebuințează ca purgativ și ca diuretic (Cassia acutifolia și angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. senameki.
4. [DLRLC] SIMINICHIE s. f. Mic arbust din familia leguminoaselor (Cassia angustifolia); (cu sens colectiv) frunzele uscate ale plantei, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. A trebuit... să se mulțumească doar... cu un ceai de siminichie. STĂNOIU, C. I. 166. Siminichia n-o cunoaște poporul decît ca niște frunzișoare ce le cumpără de la dugheană și o beau de durere de inimă și de limbrici. ȘEZ. XV 123.
5. [MDA2] senamechi sf vz siminichie
6. [MDA2] senamechie sf vz siminichie
7. [MDA2] senamichie sf vz siminichie
8. [MDA2] senemechie sf vz siminichie
9. [MDA2] simanechie sf vz siminichie
10. [MDA2] siminachie sf vz siminichie
11. [MDA2] siminechi sf vz siminichie
12. [MDA2] sinamechie sf vz siminichie
13. [MDA2] sinamichi sf vz siminichie
14. [MDA2] sinamichie sf vz siminichie
15. [MDA2] sinamicie sf vz siminichie
16. [MDA2] sinimeche sf vz siminichie
17. [MDA2] sinimichi sf vz siminichie
18. [Șăineanu, ed. VI] senamechie (siminechie) f. frunzele uscate ale unui arbust din Orient, luate ca purgativ. [Turc. SENAMEKI, lit. senă din Meca].
19. [Scriban] senamechíe V. siminichie.
20. [Scriban] senemechíe V. siminichie.
21. [Scriban] siminachíe (sud) și siminichíe (est) f. (din *senamechie, d. turc. sena-meki, senă de la Meca; ar. sena de unde și it. sp. sena, fr. sene; bg. sinamikiĭa. V. senă). Un copăcel leguminos originar din Africa și Arabia (cassia acutifolia și angustifolia). Fertura din frunzele luĭ uscate e purgativă. Se dă și ca sirop și ca tinctură. – Vechĭ și pop. sî-.
22. [Scriban] sinamechíe, sinamichíe, forme vechĭ îld. siminichie.
23. [DOOM 3] !siminichie s. f., art. siminichia, g.-d. art. siminichiei; pl. siminichii, art. siminichiile (desp. -chi-i-)
24. [DOOM 2] siminichie s. f., art. siminichia, g.-d. siminichii, art. siminichiei
25. [MDO] siminichie
26. [DER] senamichie (-ii), s. f. – Plantă (Cassia angustifolia). – Var. senamechie, siminichie. Mr. simănichie. Tc. (arab.) senameki (Șeineanu, II, 332), cf. ngr. σιναμιϰή.
27. [DAR] senamechie s.f. (înv.) frunză uscată de senă (arbust din Orient) din care se preparau purgativele; siminichie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL