1. [DEX '09] SIMULTANEITATE s. f. Însușire a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. simultanéité.
2. [MDA2] simultaneitate sf [At: NEGULICI / P: ~ne-i~ / Pl: ~tăți / E: fr simultanéité] 1 Însușire a două sau mai multe evenimente, procese, acțiuni, fenomene etc. de a fi simultane (1) Si: sincronie (1), sincronism (1), (rar) sincronicitate (1), sincronitate (1). 2 Existența sau producerea mai multor acțiuni în același timp Si: concomitență, paralelism, simultaneism (1), sincronie (2), sincronism (2), (rar) sincronicitate (2), sincronitate (2).
3. [DEX '98] SIMULTANEITATE s. f. Însușirea a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism. [Pr.: ne-i-] – Din fr. simultanéité.
4. [DLRLC] SIMULTANEITATE s. f. Proprietate a unor acțiuni, a unor stări sau a unor evenimente de a se petrece în același moment, de a fi simultane.
5. [DN] SIMULTANEITATE s.f. Însușirea unor acțiuni sau a unor fenomene de a fi simultane. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. simultanéité].
6. [MDN '00] SIMULTANEITATE s. f. faptul de a fi simultan. (< fr. simultanéité)
7. [Șăineanu, ed. VI] simultaneitate f. caracterul celor simultane.
8. [Scriban] *simultaneitáte f. (d. simultaneŭ; fr. -néité). Calitatea de a fi simultaneŭ: simultaneitatea atacurilor.
9. [DOOM 3] simultaneitate (desp. -ne-i-) s. f., g.-d. art. simultaneității
10. [DOOM 2] simultaneitate (-ne-i-) s. f., g.-d. art. simultaneității
11. [DTL] SIMULTANEITATE s. f. (cf. fr. simultanéité): însușire a unor acțiuni de a fi simultane, de a se petrece în același timp. Termen folosit în sintagmele raport temporal de s. și temporală de s. (v.).
12. [DAS] SIMULTANEITATE. Subst. Simultaneitate, coincidență; concordanță, potrivire; potriveală (pop.), suprapunere; sincronizare, sincronie, sincronism. Coexistență. Contemporaneitate. Contingent, leat (pop.). Contemporan. Adj. Simultan, simultaneu, concomitent, coincident; concordant, potrivit. Sincronic, sincron, sincronizat; sincronistic. Coexistent; contemporan. Vb. A exista în același timp, a se produce simultan; a coincide, a se potrivi, a se suprapune; a se sincroniza. A coexista. A fi leat cu cineva. Adv. (În mod) simultan, concomitent, în același timp, deodată. În timp ce, în vreme cînd (înv.), pe cînd, pe vreme ce; cît timp, atît tîmp, atît timp cît, pînă cînd. V. asemănare, existență, prezent, relație, timp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL