1. [DEX '09] SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.
2. [MDA2] simultan, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~eu / Pl: ~i, ~e / E: lat simultaneus, fr simultané] 1-2 a, av (Care există sau se desfășoară) în același interval de timp Si: concomitent (2), paralel, sincronic (1-2), sincron (1-2) Vz deodată, împreună, totdeodată, totodată. 3 sn Demonstrație la șah unde se joacă în același timp, cu mai mulți adversari de categorie inferioară.
3. [DEX '98] SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.
4. [DLRLC] SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj. (Despre acțiuni, evenimente și stări, în opoziție cu succesiv) Care se petrece sau există înacelași moment (cu altul sau cu altele); concomitent. Prezența simultană a norilor și a lunii pe cer prilejuiește lumii spectacolul ei cel mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumusețe. BOGZA, C. O. 52. ◊ (Adverbial) Din vreo sută de gîturi izbucni aproape simultan și furtunos același «huo» revoltat, pe cînd Trifon Guja, apucînd o piatră, o zvîrli după automobilul ce se depărta scrișnind. REBREANU, R. II 45. ♦ (Sistem de) ecuații simultane = (sistem de) ecuații în care mai multe necunoscute intervin deodată în mai multe ecuații. – Variantă: (rar) simultaneu, -ee (MACEDONSKI, O. IV 136) adj.
5. [DN] SIMULTAN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în același timp; concomitent. // s.n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară, care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultané, cf. lat. t. simultaneus < simul – în același timp].
6. [MDN '00] SIMULTAN, -Ă I. adj. (și adv.) în același timp; concomitent. II. s. n. demonstrație a unui șahist care joacă în același timp cu mai mulți adversari. (< germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus)
7. [DCR2] simultan s. n. (sport) Joc al unui șahist cu mai mulți adversari deodată ◊ „[...] Au loc simultane date de marii maeștri G. și O [...] și turnee după sistemul elvețian.” R.l. 26 XI 76 p. 6 (din germ. Simultan; cf. fr. simultané; DN – alt sens, DEX, DN3)
8. [Șăineanu, ed. VI] simultan a. se zice de două sau mai multe acțiuni cari se fac în acelaș timp.
9. [DEX '09] SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.
10. [MDA2] simultaneu, ~ee a vz simultan
11. [DN] SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.
12. [Scriban] *simultanéŭ, -ée adj. (fr. simultanée, mlat. simultáneus, d. lat. simul, în acelașĭ timp, împreună). Făcut în acelașĭ timp: salve simultanee. Adv. Tunurile s’aŭ descărcat simultaneu. – Și simultan.
13. [DOOM 3] simultan1 adj. m., pl. simultani; f. simultană, pl. simultane
14. [DOOM 3] simultan2 s. n., pl. simultane
15. [DOOM 2] simultan1 adj. m., pl. simultani; f. simultană, pl. simultane
16. [DOOM 2] simultan2 s. n., pl. simultane
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL