1. [DEX '09] SIMTIMENT s. n. v. sentiment.
2. [MDA2] simtiment sn vz sentiment
3. [DEX '09] SENTIMENT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate; simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [Var.: (înv.) simtiment s. n.] – Din fr. sentiment.
4. [DEX '09] SIMȚĂMÂNT, simțăminte, s. n. (Rar) Sentiment. [Var.: (înv.) simțimânt s. n.] – Simți + suf. -ământ (după fr. sentiment).
5. [DEX '09] SIMȚIMÂNT s. n. v. simțământ.
6. [MDA2] sâmțemint[1] sm vz simțământ
7. [MDA2] sentement sn vz sentiment
8. [MDA2] sentiment sn [At: PLEȘOIANU, T. I, 146/6 / V: (înv) ~tem~ (Pl: sentemente și sentementuri), simt~, sintem~, sin~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr sentiment, lat sentimentum] 1 Proces, stare, atitudine, manifestare afectivă specific umană, mai durabilă și mai complexă decât emoția, reprezentând reacția (pozitivă sau negativă) a individului față de alte ființe, față de obiecte și de fenomene sau față de sine însuși Si: simțire , simțământ , (înv) simțiciune (3), (îvr) sens (32). 2 (Fam; prt; îlav) Cu ~ Cu pasiune. 3 (Fam; prt; îlav) Fără ~ Cu indiferență Si: indiferent, rece. 4 Capacitate a individului de a simți, de a presimți, de a aprecia, de a înțelege ceva (pe cale instinctivă) Si: senzație (9). 5-7 (Pex; adesea în construcții cu verbul „a avea”) Opinie (sau impresie, convingere) rezultată în urma unei aprecieri subiective.
9. [MDA2] simțământ sn [At: CR (1831), 122/8 / V: (iuz) ~țem~, ~țim~, (înv) ~țiment (Pl: ~țimenturi), sâmțem~[1] / Pl: ~minte / E: simți + -ământ (după fr sentiment)] 1 Stare (și atitudine) afectivă specific umană, mai intensă și complexă decât emoția, reprezentând reacția (pozitivă sau negativă a) individului față de alte ființe, obiecte și fenomene sau față de sine însuși Si: sentiment (1), simțire (18), (înv) simțiciune, (îvr) sens. 2 Simț (6). 3 (Pex; adesea în construcții cu „a avea”) Impresie care se fundează pe intuiție, afect, pe o apreciere subiectivă etc. 4 Conștiință (2).
10. [MDA2] simțemânt sn vz simțământ
11. [MDA2] simțimânt sn vz simțământ
12. [MDA2] simțiment sn vz simțământ
13. [MDA2] sintement sn vz sentiment
14. [MDA2] sintiment sn vz sentiment
15. [DEX '98] SIMȚĂMÂNT, simțăminte, s. n. Sentiment. [Var.: (înv.) simțimânt s. n.] – Simți + suf. -ământ (după fr. sentiment).
16. [DLRLC] SENTIMENT, sentimente, s. n. 1. Atitudine emoțională a omului față de realitate; simțămînt. Un sentiment de adîncă evlavie... mă încovoia cucernic lîngă blîndul și cucernicul moșneag. GALACTION, O. I 92. Eu, Dafine, de șapte ani am în inimă numai un gînd, amorul; numai un sentiment, amorul. NEGRUZZI, S. III 438. Cercările poetice tipărite la 1839 sînt pline de sentiment patriotic. RUSSO, S. 153. ♦ Afecțiune. Avea pentru mine un sentiment de frate mai mare, dispus să ocrotească și să sprijine în mine ceea ce era comun în noi. SADOVEANU, E. 160. Păstram pentru ei un sentiment delicat. id. N. F. 144. El simte, cald, un sentiment de frate, Cu cel eliberat, cu cine-i rob. D. BOTEZ, F. S. 21. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. Sentimentul propriilor forțe. ▭ Sentimentul naturii apare în proza romînească o dată cu Alecu Russo. VIANU, A. P. 73. ♦ Credință, impresie intimă. [Oamenii din țara Oltului] niciodată nu sînt părăsiți de sentimentul că lumea, în nici o altă parte, n-ar putea fi mai frumoasă ca aici. BOGZA, C. O. 274. Avea sentimentul că Ana a intrat în viața lui intimă, că-l observă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 79. – Variantă: (învechit) simtiment (BĂLCESCU, O. I 233, ALEXANDRESCU, M. 5) s. n.
17. [DLRLC] SIMȚĂMÎNT, simțăminte, s. n. Sentiment. Își aduse aminte de simțămîntul de singurătate. DUMITRIU, N. 74. Acest simțămînt sfînt, nu cunosc încă nici un neam, nici o seminție cît de brută, cît de sălbatecă, care să nu-l aibă. KOGĂLNICEANU, S. A. 54. – Variante: simțimînt (C. PETRESCU, C. V. 361, DAVILA, V. V. 86, ODOBESCU, S. III 50), simțemînt (ARDELEANU, D. 52), simțiment (ALEXANDRESCU, M. 5) s. n.
18. [DLRLC] SIMȚEMÎNT s. n. v. simțămînt.
19. [DLRLC] SIMȚIMENT s. n. v. simțămînt.
20. [DLRLC] SIMȚIMÎNT s. n. v. simțămînt.
21. [DN] SENTIMENT s.n. 1. Atitudine emoțională pe care omul o are față de realitate; simțire, simțămînt. ♦ Afecțiune. 2. Facultate de a simți, de a aprecia anumite lucruri; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă. [< fr. sentiment, it. sentimento].
22. [MDN '00] SENTIMENT s. n. 1. proces afectiv mai durabil și mai complex decât emoția, exprimând atitudinea pe care omul o are față de realitate; simțire, simțământ. ◊ afecțiune. 2. credință, impresie intimă; convingere. (< fr. sentiment)
23. [Șăineanu, ed. VI] sentiment n. 1. rezultatul acțiunii de a simți: sentiment plăcut; 2. facultatea de a înțelege, de a aprecia printr’un fel de instinct natural: are mai mult sentiment decât raționament; 3. conștiință intimă: sentimentul datoriei; 4. mișcare sufletească, afecțiune, pasiune: sentimente generoase.
24. [Șăineanu, ed. VI] simțimânt n. sentiment.
25. [Scriban] *sentimént n., pl. e (fr. sentiment, it. sentimento). Acțiunea de a simți, simțire, impresiune: un sentiment plăcut. Impresionabilitate, simt, facultatea de a simți (a înțelege, a aprecia) din instinct: a avea maĭ mult sentiment de cît raționament. Conștiință, simț: a avea sentimentu superioritățiĭ, datoriiĭ. Pasiune, simțire (ĭubire saŭ ură), opiniune: sentimente înalte, josnice, durabile; a-țĭ schimba sentimentele. – Fals simțimînt, pl. inte.
26. [Scriban] *simțimînt V. sentiment.
27. [DOOM 3] sentiment s. n., pl. sentimente
28. [DOOM 3] simțământ (înv.) s. n., pl. simțăminte
29. [DOOM 2] sentiment s. n., pl. sentimente
30. [DOOM 2] simțământ (rar) s. n., pl. simțăminte
31. [MDO] simțămînt, pl. simțăminte
32. [IVO-III] simțimânt, -minte.
33. [Argou] a dansa la sentiment expr. a dansa lipiți unul de altul.
34. [Argou] a lua (pe cineva) la sentiment expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva).
35. [Argou] a o pune de sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.
36. [Argou] a o rupe în sentiment expr. a avea o pagubă mare.
37. [Argou] a rula un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.
38. [Argou] a se învârti de un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.
39. [Argou] a se reduce la sentiment expr. (prst.) a refuza banii unui client; a reduce tariful.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL