[Scriban] simțitór, -oáre adj. Care simte ușor, sensibil, pricepător: un auz sensibil la muzică. Sensibil, emoționabil, impresionabil, susceptibil: un om simțitor la nenorocirea altuĭa, simțitor la ironie, o inimă simțitoare. Care se poate simți: lumea simțitoare. Mare, intens: frig simțitor. Mare important: progres simțitor. Fiz. Care arată cele maĭ micĭ diferențe: o balanță simțitoare. Muz. Nota simțitoare, nota care e cu un semiton deasupra toniciĭ. Adv. În mod simțitor: fluxu se suĭa simțitor, era simțitor emoționat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL