1. [DEX '09] SIMPLITATE s. f. 1. Însușirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicații; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate. ♦ Lipsă de podoabe inutile și căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă). 2. Credulitate, naivitate. ♦ Însușire a unei persoane de a se purta natural, liber, firesc; naturalețe. – Simplu + suf. -itate.
2. [MDA2] simplitate sfs [At: MUMULEANU, C. 6 / V: (înv) sem~ / E: simplu + -itate] 1 Stare a ceea ce este compus din elemente esențiale, comportând puține adaosuri Si: simplicitate (1), sobrietate (9), (înv) simpleță (1). 2 Lipsă de ornamente Si: simplicitate (2), sobrietate (10), (înv) simpleță (2). 3 (Pex) Lipsă de strălucire Si: modestie, simplicitate (3), (înv) simpleță (3). 4 Caracterul a ceea ce este alcătuit din puține feluri de mâncare (și din mâncare puțină) Si: frugalitate, (înv) simpleță (4). 5 Caracterul a ceea ce este pe înțelesul tuturor, semănând sau confundându-se cu aspectul vorbit (sau scris) obișnuit al limbii Si: simplicitate (4), (înv) simpleță (5). 6 Lipsă de artificialitate, de afectare etc. Si: modestie, (înv) simpleță (6). 7 Însușire de a comporta o calitate inferioară Si: (înv) simpleță (7). 8 Caracterul a ceea ce are un preț relativ mic Si: (rar) ieftinătate, (înv) simpleță (8). 9 Caracterul a ceea ce este fără prea mare valoare sau fără pretenție Si: modestie, (înv) simpleță (9). 10 Caracterul a ceea ce se bazează pe mijloace materiale și spirituale reduse Si: modestie, simplicitate (5), sobrietate (3), (înv) simpleță (10). 11 Caracterul a ceea ce are o structură cu puține elemente Si: simplicitate (6). 12 Trăsătură a ceea ce este necomplicat și lesne de înțeles, de rezolvat, de făcut, de manevrat etc. Si: facilitate, simplicitate (7), (rar) lesniciune, ușurință, ușurătate Vz accesibilitate. 13 Însușire (a cuiva sau a ceva) de a fi sincer, lipsit de afectare etc. Si: cinste, sinceritate, simplicitate (8), (liv) franchețe, lealitate, loialitate, (înv) prostie, prostime, sadacat, simpleță (11). 14 Însușire (a cuiva sau a ceva) de a fi natural Si: degajare, dezinvoltură, naturalețe, (liv) nonșalanță, spontaneitate, simplicitate (9), simpleță (12). 15 Naivitate. 16 Însușirea unei persoane de a fi fără prea multă știință de carte, fără cultură Si: ignoranță, incultură, (înv) simpleță (14). 17 Lipsă de rafinament Si: simplicitate (10), (înv) simpleță (15). 18 Stare a ceea ce este format dintr-un singur element sau din elemente de același fel. 19 Caracterul a ceva nedivizibil în elemente de natură diferită.
3. [DLRLC] SIMPLITATE s. f. 1. Însușirea a tot ce este simplu și lipsit de complicații, lipsă de formalitate; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie. Aceeași mare simplitate a lor dintotdeauna. BOGZA, C. O. 305. Avea niște ochi nespus de blînzi și de copilăroși, niște ochi în care lăcrămau naivitatea, simplitatea și umilința, fără nici un amestec de viclenie sau de fățărnicie. GALACTION, O. I 85. Suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie și aș călca hotărîrea ce am făcut de a spune adevărul în toată simplitatea sa. NEGRUZZI, S. I 38. ♦ Lipsă de podoabe căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă). În trecutele zile un june... plin de idei nouă mai mult bune decît greșite, îmi ceti o compunere a sa, care n-ar fi rea dacă autorului nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin originalitate mai mult decît prin simplitate. NEGRUZZI, S.I 255. Cevași din măreața simplitate a hronicilor noastre se revarsă în «Hronica Romînilor». RUSSO, S. 45. 2. Credulitate, naivitate. [Freischütz este] simplitatea cea mai naivă în viața reală. ODOBESCU, S. III 99. ♦ Însușire a unei persoane cu apucături și gesturi simple; naivitate.[1] Colonelul se amuza și el cu simplitate, povestind. CAMIL PETRESCU, U. N. 235.
4. [DN] SIMPLITATE s.f. 1. Însușirea de a fi simplu, necomplicat; simplicitate. ♦ Lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament sau de prefăcătorie; sinceritate, cinste. 2. Naivitate, credulitate; prostie. [< simplu + -itate].
5. [MDN '00] SIMPLITATE s. f. 1. însușirea de a fi simplu; simplicitate. ◊ lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament; sinceritate. 2. naivitate, credulitate. (< simplu + -itate)
6. [Șăineanu, ed. VI] simplitate f. 1. însușirea lucrurilor simple: simplitatea moravurilor; 2. caracterul unei persoane simple; 3. prea mare credulitate.
7. [MDA2] semplitate sf vz simplitate
8. [CADE] O SANCTA SIMPLICITAS! = O, sfîntă simplicitate! Se spune de cei săraci cu duhuI.
9. [Scriban] *simplicitáte f. (lat. simplicílas, -ális). Calitatea de a fi simplu: simplicitatea uneĭ mașini, a moravurilor, a hainelor. Candoare, naivitate, prostie: e o simplicitate a vorbi așa. – Și simplitate (format d. simplu).
10. [DOOM 3] simplitate s. f., g.-d. art. simplității
11. [DOOM 2] simplitate s. f., g.-d. art. simplității
12. [IVO-III] simplitate, -tăți.
13. [CECC] O, sancta simplicitas! (lat. „O, sfîntă simplitate!”) – ultimele cuvinte ale reformatorului religios ceh Jan Hus, condamnat la moarte pentru erezie și ars pe rug în anul 1415. El le-a rostit cînd a zărit o femeie bătrînă, simplă și neștiutoare, care aducea vreascuri și le arunca pe rugul lui, socotind că săvîrșește astfel o faptă bună, răsplătită de biserică cu promisiunea fericirii viitoare. Aceleași cuvinte, rostite în exact aceleași împrejurări, sînt atribuite și lui Ieronim din Praga, partizan al lui Hus, de asemenea ars pe rug, ca eretic, la 30 mai 1416. Expresia e citată în ironie pentru o vorbă sau o comportare izvorîtă din naivitate. Se folosește uneori și forma: sancta simplicitas! Într-o scenă din Faust, Mefistofel îi spune lui Faust: „Sancta simplicitas! Nu e nevoie de nimic/ Fiți martor, făr-a ști prea mult” (Goethe, Faust, partea întîi, versurile 3037-38). IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL