1. [DEX '09] SIMPLICITATE s. f. Simplitate. – Din fr. simplicité, lat. simplicitas, -atis.
2. [MDA2] simplicitate sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) sem~ / E: lat simplicitas, -atis, fr simplicité, it semplicità] 1-10 Simplitate (1-3, 5, 10-14, 17).
3. [DLRLC] SIMPLICITATE s. f. 1. Însușirea de a fi simplu; p. ext. lipsă de artificialitate, de rafinament sau de afectare; simplitate. Și el și doamna se înțelegeau deplin... în curățenia și simplicitatea vieții lor. SADOVEANU, Z. C. 108. Cum aș fi voit să fiu muncitor de aceia ce-și trec viața în simplicitate. BOLINTINEANU, O. 345. Un vulpoi coprins de boală... Se silea să dovedească C-un stil dulce, vorbe mii, Că cu o simplicitate Și cu traiul cel cinstit, Cu năravuri lăudate E oricine fericit. ALEXANDRESCU, P. 31. ◊ (Poetic) Un aer de simplicitate tînără părea că învăluiește toate cele. Natura surîdea, în pragul primăverii. D. ZAMFIRESCU, R. 91. ♦ Lipsă de podoabe căutate,de rafinament artificial (la o operă de artă). Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. Povestirea lui Ion, cum a fugit de la ocnă, e admirabil de poetică, cu toată simplicitatea ei. GHEREA, ST. CR. II 162. 2. Credulitate, naivitate, prostie.
4. [DN] SIMPLICITATE s.f. Simplitate. [Cf. fr. simplicité, lat. simplicitas].
5. [MDN '00] SIMPLICITATE s. f. simplitate. (< fr. simplicité, lat. simplicitas)
6. [Scriban] *simplicitáte f. (lat. simplicílas, -ális). Calitatea de a fi simplu: simplicitatea uneĭ mașini, a moravurilor, a hainelor. Candoare, naivitate, prostie: e o simplicitate a vorbi așa. – Și simplitate (format d. simplu).
7. [MDA2] semplicitate sf vz simplicitate
8. [CADE] O SANCTA SIMPLICITAS! = O, sfîntă simplicitate! Se spune de cei săraci cu duhuI.
9. [DOOM 3] simplicitate s. f., g.-d. art. simplicității
10. [DOOM 2] simplicitate s. f., g.-d. art. simplicității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL