1. [DEX '09] SIMFONISM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general. – Simfonie + suf. -ism.
2. [MDA2] simfonism sn [At: CONTEMP. 1953, nr. 350, 1/3 / E: simfonie + -ism] Totalitate a principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în general.
3. [DLRLC] SIMFONISM s. n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. Prin opera sa, Enescu a pus bazele simfonismului romînesc. ▭ Simfonismul clasic a afirmat marea tradiție a legăturii cu creația populară, ca o condiție obligatorie de dezvoltare a muzicii simfonice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/3.
4. [DN] SIMFONISM s.n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ♦ Concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu de pură expresie sau virtuozitate. [< fr. symphonisme].
5. [MDN '00] SIMFONISM s. n. totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ◊ concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu. (< fr. symphonisme)
6. [DOOM 3] simfonism s. n.
7. [DOOM 2] simfonism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL