1. [DEX '09] SIMFIZA, pers. 3 simfizează, vb. I. Refl. (Med.) A se produce o simfiză (2). – Din simfiză.
2. [MDA2] simfiza vr [At: DEX / Pzi : 3 ~zează / E: simfiză] (Med) A se produce o simfiză (2).
3. [DEX '09] SIMFIZĂ, simfize, s. f. 1. (Anat.) Tip de articulație între două oase caracterizat printr-o mobilitate redusă. 2. (Med.) Alipire, prin aderențe, a două membrane seroase care în mod normal se află separate. – Din fr. symphyse.
4. [MDA2] simfiză sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~ze, sinf~ / S și: ~isă / Pl: ~ze / E: fr symphyse] 1 (Atm) Tip de articulație între două oase, caracterizată printr-o mobilitate redusă. 2 (Med) Alipire, prin aderențe, a două membrane seroase care, în mod normal, se află separate Si: (rar) sinechie (2).
5. [MDA2] simfize sf vz simfiză
6. [MDA2] sinfiză sf vz simfiză
7. [DN] SIMFIZĂ s.f. Articulație fixă. ♦ Legarea a două oase împreună. ♦ Alipire prin aderențe a două membrane seroase; sinechie. [< fr. symphyse, cf. gr. syn – cu, physis – structură].
8. [MDN '00] SIMFIZĂ s. f. 1. (anat.) articulație puțin mobilă. ◊ legarea a două oase împreună. 2. alipire, prin aderențe, a două membrane seroase; concreștere a unor părți sau organe, care în mod obișnuit sunt separate. (< fr. symphyse)
9. [Scriban] *sinfíză f., pl. e (vgr. sým-physis. V. apo-fiză). Anat. Articulatiune fixă a oaselor între ele.
10. [DOOM 3] simfiza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se simfizează, imperf. 3 pl. se simfizau; conj. prez. 3 să se simfizeze; ger. simfizându-se
11. [DOOM 2] !simfiza (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se simfizează
12. [DOOM 3] simfiză s. f., g.-d. art. simfizei; pl. simfize
13. [DOOM 2] simfiză s. f., g.-d. art. simfizei; pl. simfize
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL