1. [DEX '09] SIMBRIAȘ, -Ă, simbriași, -e, s. m. și f. (Pop. și fam.; rar la f.) Salariat. [Pr.: -bri-aș] – Simbrie + suf. -aș.
2. [MDA2] simbriaș, ~ă [At: LB / P: ~bri-aș / V: (îvr) ~raș smf / Pl: ~i, ~e, (înv) ~ieși, ~e / E: simbrie + -aș] 1 smf (Pfm) Persoană care primește o simbrie (3) Si: lefegiu, salariat, slujbaș. 2 sm (Înv) Mercenar. 3 a (Înv) Care se face contra plată.
3. [DLRLC] SIMBRIAȘ, -Ă, simbriași, -e, s. m. și f. 1. (Astăzi mai ales figurat) Persoană angajată cu simbrie. După ce vreun an de zile i-a fost simbriaș, Pîrcălabu... a venit iarăși în București. PAS, Z. IV 168. ◊ Fig. Cine a zvîrlit vorba aceea nu putea să fie decît simbriaș al vrăjmașului. PAS, Z. II 217. 2. (Învechit) Soldat mercenar. (Cu pronunțare regională) Califul, intrînd înlăuntru, văzu o mulțime de slugi, robi și sîmbrieși. GORJAN, H. II 107. ◊ (Adjectival) Radu-vodă strînsese multă oaste sîmbriașă. ISPIRESCU, la CADE. 3. Sîmbraș. (Cu pronunțare regională) Cei ce se întovărășesc [la plugărie] iau numele de sîmbrași sau sîmbriași. PAMFILE, A. R. 46.
4. [Șăineanu, ed. VI] simbriaș m. om cu simbrie.
5. [Scriban] simbriáș, -ă s. (d. simbrie). Om plătit cu o simbrie, lefegiu. Sîmbraș. Adj. Oaste simbriașă, oaste mercenară.
6. [MDA2] simbraș2, ~ă smf vz simbriaș
7. [DOOM 3] simbriaș (pop., fam.) (desp. -bri-aș) s. m., pl. simbriași
8. [DOOM 2] simbriaș (pop., fam.) (-bri-aș) s. m., pl. simbriași
9. [IVO-III] simbriaș, -șă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL