1. [DEX '09] SILURIC, -Ă, silurici, -ce, adj. Silurian (3). – Din germ. silurisch.
2. [MDA2] siluric, ~ă a [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger silurisch] 1-4 Silurian (1-4).
3. [DLRLC] SILURIC, -Ă, silurici, -e, adj. Silurian.
4. [DN] SILURIC, -Ă adj. Din perioada siluriană; silurian. [< germ. silurisch].
5. [Șăineanu, ed. VI] siluric a. se zice de un teren așezat sub vechea gresie roșie: Prutul siluric.
6. [Scriban] *siluríc și silurián, -ă adj. (d. numele Silurilor, un popor celtic din Anglia, unde acest teren a fost studiat în special). Geol. Nume dat unor straturĭ de teren de supt devonian: Prutu siluric.
7. [DOOM 3] siluric adj. m., pl. silurici; f. silurică, pl. silurice
8. [DOOM 2] siluric adj. m., pl. silurici; f. silurică, pl. silurice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL