Definiție și ce înseamnă silur

1. [DEX '09] SILUR, siluri, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

2. [MDA2] silur sm [At: LB / Pl: ~i / E: ger Silur] 1 Plantă din familia scrofulariaceelor, cu tulpina verticală, cu flori albastru-deschis, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc Si: buruieniță, buruienuță, dințură, studelniță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor (Euphrasia stricta). 2 Plantă din familia scrofulariaceelor, cu tulpină verticală, cu flori albe, linii violete și cu o pată galbenă la mijloc Si: buruieniță, buruienuță, dințură, studelniță, dragostea-fetei, floare-de-ochi, mângâierea-apelor (Euphrasia rostkoviana).

3. [MDN '00] SILUR2 s. m. pește de apă dulce din regiunile calde, care are șase mustăți în jurul gurii. (< fr. silure, lat. silurus)

4. [MDN '00] SILUR1 s. m. plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu frunze mici, dințate, și cu flori mici, palid-violacee, în inflorescențe terminale spiciforme. (< germ. Silur)

5. [DCR2] silur s. n. 1976 Tip de material sintetic v. difur, adidas (probabil din sil[en] + [dif]ur)

6. [Șăineanu, ed. VI] silur m. mică plantă cu florile de un albastru deschis cu o pată galbenă înăuntru (Euphrasia stricta). [Origină necunoscută].

7. [Scriban] *silúr m. (Pare să fie un cuv. literar. Lat sĭlúrus înseamnă „somn”, pește). O plantă scrofulariacee care crește pin pășunĭ și livezĭ (ephrásia [rostkoviana și stricia]).

8. [CADE] BURENIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 = SILUR.

9. [CADE] BURUIENIȚĂ sf. 🌿 = SILUR [buruiană].

10. [CADE] BURUIENUȚĂ sf. 🌿 = SILUR [buruiană].

11. [CADE] BURUNIȚĂ sf. 🌿 = SILUR [buruiană].

12. [DOOM 3] silur s. m., pl. siluri

13. [DOOM 2] silur s. m., pl. siluri

14. [DER] silur (-ri), s. m. – Plantă (Euphrasia stricta). Origine necunoscută.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sfărmuri vtr [At: DR VII, 75 / Pzi: ~resc / E: sfărmă + […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMĂTURĂ, sfărâmături, s. f. Obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMA, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMA, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMARE, sfărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) sfărâma și rezultatul ei; […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMAT1 s. n. Sfărâmare. [Var.: sfărmat s. n.] – V. sfărâma. 2. […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMICIOS, -OASĂ, sfărâmicioși, -oase, adj. Care se sfărâmă sau se poate sfărâma […]
[DAR] sfărâmiți, sfărâmițesc, vb. IV (reg.) a (se) sfărâma. Sursă: DEX online sub licență GNU […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro