1. [DLRLC] SILOGISTICĂ s. f. Parte a logicii formale, care se ocupă cu studiul silogismelor.
2. [DN] SILOGISTICĂ s.f. Ramură a logicii formale care studiază silogismul. [Cf. fr. syllogistique].
3. [DEX '09] SILOGISTIC, -Ă, silogistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. 2. S. f. Parte a logicii clasice care se ocupă cu studiul silogismelor. – Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus.
4. [MDA2] silogistic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr syllogistique] 1 a Care aparține silogismului Si: (îvr) siloghisticesc (1). 2 a Privitor la silogism Si: (îvr) siloghisticesc (2). 3 a De silogism Si: (îvr) siloghisticesc (3). 4 sf Parte a logicii formale care studiază silogismele. 5-6 sf (Nob) Deducție (1-2).
5. [DEX '98] SILOGISTIC, -Ă, silogistici, -ce, adj. Care aparține silogismului, privitor la silogism. ♦ (Substantivat, f.) Parte a logicii formale care se ocupă cu studiul silogismelor. – Din fr. syllogistique, lat. syllogisticus.
6. [DLRLC] SILOGISTIC, -Ă, silogistici, -e, adj. De silogism, referitor la silogism. Formă silogistică.
7. [DN] SILOGISTIC, -Ă adj. Referitor la silogism. [Cf. fr. syllogistique].
8. [MDN '00] SILOGISTIC, -Ă I. adj. referitor la silogism. II. s. f. ramură a logicii formale care studiază silogismul. (< fr. syllogistique, lat. syllogisticus)
9. [Șăineanu, ed. VI] silogistic a. ce ține de silogism: formă silogistică.
10. [Scriban] *silogístic, -ă adj. (vgr. syllogistikós). Log. Care ține de silogizm: formă silogistică. Adv. În formă silogistică: a exprima silogistic.
11. [DOOM 3] silogistică s. f., g.-d. art. silogisticii
12. [DOOM 2] silogistică s. f., g.-d. art. silogisticii
13. [DOOM 3] silogistic adj. m., pl. silogistici; f. silogistică, pl. silogistice
14. [DOOM 2] silogistic adj. m., pl. silogistici; f. silogistică, pl. silogistice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL