1. [DEX '09] SILITOR, -OARE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate eforturile; sârguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grăbit. – Sili + suf. -tor.
2. [MDA2] silitor, ~oare [At: PRAV. 205 / V: (reg) sâl~ sf[1], (îvr) săl~ / Pl: ~i, ~oare / E: sili + -tor] 1 sm (Înv) Persoană care a înfăptuit un viol. 2-3 sm, a (Persoană) care îndeamnă la acțiuni (rele). 4 a (D. oameni) Care depune eforturi deosebite într-o acțiune. 5 a Care muncește cu seriozitate Si: activ, harnic, muncitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (liv) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (înv) diligent, (reg) porav, sârnic. 6 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite. 7 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care dovedește insistență, seriozitate Si: asiduu, insistent, perseverent, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. 8 a (Rar) Grăbit (3). 9 a (Grm; înv; d. forme verbale) Incoativ. 10 sfp (Reg; îf silitori) Obiect dintr-o bucată de lemn și cu o crăpătură umplută cu paie, folosit la diferitele obiceiuri de sărbători.
3. [DLRLC] SILITOR, -OARE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința (la învățătură), care se silește; sîrguincios, harnic. Era silitor, ordonat, cuminte. C. PETRESCU, C. V. 99. Era un bărbat silitor Vasile Baciu cînd se găsea în toane bune. REBREANU, I. 56. Smărăndița popii, o zgîtie de copilă, ageră la minte și așa de silitoare de întrecea mai pe toți băieții. CREANGĂ, A. 2.
4. [Șăineanu, ed. VI] silitor a. ocupat fără încetare.
5. [Scriban] silitór, -oáre adj. Care se silește, harnic: elev silitor.
6. [MDA2] sălitor[1], ~oare a vz silitor
7. [MDA2] sâlitor[1] sf vz silitor
8. [DOOM 3] silitor adj. m., pl. silitori; f. sg. și pl. silitoare
9. [DOOM 2] silitor adj. m., pl. silitori; f. sg. și pl. silitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL