Definiție și ce înseamnă silihtar

1. [MDA2] silihtar sm [At: M. COSTIN, ap. ȘIO II2, 109 / V: ~hdar, ~ictar, ~lahdar, ~lehtar, săl~, sălihut~ / Pl: ~i / E: tc silâhdar, silâhtar] 1 Mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului. 2 Demnitar turc care avea în grijă armele unui mare-vizir. 3 (Îs) ~ aga, ~ pașa Titlu dat primului mareșal al palatului împărătesc în administrația Imperiului Otoman. 4-5 Spătărel sau armaș în ierarhia Imperiului Otoman.

2. [MDA2] sălihtar sm vz silihtar

3. [MDA2] silahdar sm vz silihtar

4. [MDA2] silehtar sm vz silihtar

5. [MDA2] silictar sm vz silihtar

6. [MDA2] silihdar sm vz silihtar

7. [MDA2] silihutar[1] sm vz silihtar

8. [Scriban] silictár și -ihtár m. (turc. pers. silahdar, pop. silihdar, armiger, d. ar. silah, seleaf, și pers. -dar, purtător. Cp. cu baĭractar, ciohodar, haznatar). Vechĭ. Mareșalu palatuluĭ la Turcĭ (Purta sabia sultanuluĭ atîrnată de umăru stîng și-ĭ tăĭa bucatele la masă). Spătaru mareluĭ vizir. Pl. Spătăreĭ, armașĭ. V. rahtivan și scutier.

9. [DLRLV] SILIHTAR s.m. 1. (Mold., ȚR) (Mare) demnitar la turci, care purta sabia sultanului sau avea în grijă armele unui mare vizir. A: Silihtar ce era, inlăuntru, care slujbă este de împărăție foarte aproape, adecă spătar ce poartă spata sau buzduganul după împăratul. M. COSTIN ; cf. NECULCE ; IM 1754, 141r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: I-au venit veste de la silihtariul împăratului, carele sosise la Anapoli. IM 1730, 199v. ◊ S. comp. Silihtar-aga, silihtar-pașa = primul mareșal al palatului împărătesc în administrația Imperiului Otoman. A: Pre unul den acele capete la împărăție, pre silihtar-pașa, îl cuprinsese Matei-Vodă cu dările. M. COSTIN; cf. IM 1754, 141v. B: Trimițînd cal împodobit la cort la silihtar-aga ca să-l aducă. IM 1730, 200r. 2. (Mold.; la pl.) Spătărei sau armași în ierarhia Imperiului Otoman. 3000 de silihtari slujesc în patru sau în cinci cai. URECHE. Variante: sălihtar (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), sălihutar (NECULCE), silehtar (NECULCE), sillhdar (IM 1754, 141r). Etimologie: tc. silâhdar.

10. [DAR] silihtar, silihtari, s.m. (înv.) 1. mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea în grijă armele unui mare vizir. 2. spătărel sau armaș în ierarhia imperiului otoman.

11. [DLRLV] SĂLIHTAR s. m. v. silihtar.

12. [DLRLV] SĂLIHUTAR s. m. v. silihtar.

13. [DLRLV] SILEHTAR s.m. v. silihtar.

14. [DLRLV] SILIHDAR s. m. v. silihtar.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] silfion s [At: I. GOLESCU, C. / P: ~fi-on / A: nct / […]
[DN] SILFON s.n. (Tehn.) Tub ondulat flexibil. [< engl. silphon]. Sursă: DEX online sub licență […]
1. [DLRLC] SILFĂ, silfe, s. f. 1. Silfidă (1). 2. Insectă din ordinul coleopterelor, de […]
[Scriban] silh-, V. sihl- și sîlh-. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] SILHUI, -IE, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. […]
1. [Șăineanu, ed. VI] silhuiu a. coperit de codri: munți silhui COȘBUC. 2. [DEX '09] […]
1. [DEX '09] SILHĂ s. f. v. sihlă. 2. [MDA2] silhă sf vz sihlă 3. […]
1. [DEX '09] SILICAGEL, silicageluri, s. n. Material granular cu porozitate mare obținut prin deshidratare […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro