1. [DEX '09] SILICVĂ, silicve, s. f. Tip de fruct dehiscent în formă de păstaie, caracteristic plantelor din familia cruciferelor, împărțit în interior printr-o membrană subțire, pe care sunt prinse semințele. [Var.: (rar) silicuă s. f.] – Din lat. siliqua, fr. silique.
2. [MDA2] silicvă sf [At: J. CIHAC, I. N. 261 / V: ~că (A și: silică / Pl: silici), ~cuă sf / Pl: ~ve / E: lat siliqua, fr silique] Tip de fruct dehiscent în formă de păstaie, caracteristic plantelor din familia cruciferelor, împărțit în interior printr-o membrană subțire, pe care sunt prinse semințele.
3. [DEX '98] SILICVĂ, silicve, s. f. Tip de fruct dehiscent în formă de păstaie, caracteristic plantelor din familia cruciferelor, împărțit în interior printr-o membrană subțire, pe care sunt prinse semințele. [Var.: (rar) silicuă s. f.] – Din lat. siliqua, fr. silique.
4. [DLRLC] SILICVĂ, silicve, s. f. Fruct asemănător cu o păstaie, dar separat în interior printr-o membrană subțire pe care sînt așezate semințele; se întîlnește la crucifere și la unele papaveracee.
5. [DN] SILICVĂ s.f. Fruct în formă de păstaie lungă, împărțită în două printr-un perete membranos pe care sunt așezate semințele. [Var. silicuă s.f. / < fr. silique, cf. lat. siliqua].
6. [MDN '00] SILICVĂ s. f. fruct uscat, dehiscent, păstaie lungă, împărțită în două printr-un perete membranos pe care sunt așezate semințele. (< fr. silique, lat. siliqua)
7. [DEX '09] SILICUĂ s. f. v. silicvă.
8. [MDA2] silică2 sf vz silicvă
9. [MDA2] silicuă sf vz silicvă
10. [DN] SILICUĂ s.f. v. silicvă.
11. [Scriban] *sílică f., pl. ĭ (lat. siliqua). Bot. Păstare. – Și -ícă (fr. silique). Unii zic -cŭă, pl. -cŭe.
12. [DOOM 3] silicvă s. f., g.-d. art. silicvei; pl. silicve
13. [DOOM 2] silicvă s. f., g.-d. art. silicvei; pl. silicve
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL