1. [DEX '09] SILICATARE, silicatări, s. f. Procedeu de consolidare și de impermeabilizare a terenurilor de fundații, a pereților săpăturilor și galeriilor etc., prin injectarea în pământ a unei soluții de silicat de sodiu și a unor soluții de electrolit. – Din silicat. Cf. fr. silicatation.
2. [MDA2] silicatare sf [At: LTR2 / Pl: ~tări / E: silicat1] (Șîs ~a pământului) Procedeu de consolidare și impermeabilizare a terenurilor de fundații, a pereților săpăturilor și a galeriilor etc, prin injectarea în pământ a unor soluții de silicat de sodiu și de electrolit Si: (rar) silicatizare.
3. [DN] SILICATARE s.f. (Chim.) Trecere a unui oxid metalic în stare de silicat prin combinarea cu silice. [După fr. silicatation].
4. [MDN '00] SILICATARE s. f. 1. trecere a unui oxid metalic în stare de silicat prin combinarea cu silice. 2. impregnare a unui lemn, a unei pietre de calcar, a unui teren de fundație etc. cu o soluție pe bază de silicați, în vederea consolidării și impermeabilizării. (după fr. silicatation)
5. [DOOM 3] silicatare s. f., g.-d. art. silicatării; pl. silicatări
6. [DOOM 2] silicatare s. f., g.-d. art. silicatării; pl. silicatări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL