1. [DEX '09] SILENȚIU s. n. (Înv.) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silențium s. n.] – Din lat. silentium.
2. [MDA2] silențiu sn [At: VALIAN, V. / V: (îvr) ~m, ~ță sf, ~nsu (Pl: silense) / Pl: ? / E: lat silentium] (Ltm) 1 (Irn) Tăcere. 2 (Pex) Liniște.
3. [DEX '98] SILENȚIU s. n. (Latinism; azi glumeț) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silențium s. n.] – Din lat. silentium.
4. [DLRLC] SILENȚIU s. n. (Latinism, astăzi folosit ironic) Liniște, tăcere. Zgomotul... cu încetul se stinge, totul rămîne într-un silențiu lugubru. CARAGIALE, T. II 62.
5. [MDN '00] SILENȚIU s. n. liniște, tăcere. (< lat. silentium)
6. [DEX '09] SILENȚIUM s. n. v. silențiu.
7. [MDA2] silensu sn vz silențiu
8. [MDA2] silență sf vz silențiu
9. [MDA2] silențium sn vz silențiu
10. [DOOM 3] silențiu [iu pron. ĭu] (înv.) s. n., art. silențiul
11. [DOOM 2] silențiu [țiu pron. țĭu] (înv.) s. n., art. silențiul
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL