1. [DEX '96] GUȘĂ, guși, s. f. 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. ◊ Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gât. ♦ Gâtlej. ◊ Expr. A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. – Lat. geusiae.
2. [DOOM 3] gușă s. f., art. gușa, g.-d. art. gușii; pl. guși
3. [DFL] SILENE L., GUȘA PORUMBELULUI, SILENE, fam. Caryophyliaceae. Gen originar de pe tot globul, peste 30 specii, erbacee pînă. la semilemnoase, anuale, bienale: sau vivace, mici, tufoase. Frunze simple, întregi, opuse. Flori hermafrodite, rar unisexuate, radiare, roșii, albe, simple, sau învoalte (caliciul mai lung decît lat, cu, 5 sepale unite dînd naștere unui tub și pînă la 80 nervuri, 5 petale, uneori unghiulate, cu sau fără inel de peri la bază, 10 stamine, 3 stile, ovar cu 3-5 compartimente numai la bază, în rest o singură lojă), în inflorescențe cimoase, bogate în flori. Fruct, capsulă. Număr mare de semințe rotunde sau reniforme.
4. [DFL] Silene acaulis (L.) Jacq. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz (petale invers-ovate. uneori puțin franjurate în interior, la bază cu solzi, caliciu campanulat, fără nervuri), dispuse cîte una pe un peduncul filamentos. Fruct, capsulă. Frunze liniar-cilindrice, mici. Plantă cca 5 cm înălțime, gazonantă.
5. [DFL] Silene pendula L., Specie care înflorește primăvara-vara. Flori simple sau învoite, roz (caliciul campanulat, corolă tubuloasă cu 5 petale bipartite), într-un ciorchine foliaceu, așezat la subsuoara frunzelor, cu numeroase flori, întîi erecte apoi pendente. Plantă bienală, tulpină 10-15 cm înălțime, ramificată, pubescent-glandulos, vîscoasă spre vîrf, frunze opuse, sesile, cele tulpinale lanceolate sau alungit-eliptice, cele inferioare obovate.
6. [DFL] Silene saxifraga L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, pe partea inferioară verzui sau purpur, petale îndepărtate și crestate, în interior cu solzi ovali, mici, caliciu glabru, pielos, cu nervuri roșii. Frunze liniar-lanceolate, serate, glabre, pe partea inferioară cu reflexe purpurii. Plantă înaltă de 10-15 cm, gazonantă, multe tulpini erecte, filamentoase, cu o singură floare sau bifurcată cu 2-3 flori, rizom lemnificat.
7. [DFL] Silene viridiflora L. Specie care înflorește vara. Flori pendente, verzui, care se răsucesc repede (caliciu glandulos, îngust-cilindric, cu nervuri, la maturizarea semințelor este umflat, petale adînc-crestate cu lacinii liniare), în paniculă prelungită, vîscoasă. Frunze pețiolate, ovat-lunguiețe, cu vîrf ascuțit. Tulpină simplă sau ramificată spre vîrf și lipicios-glanduloasă. Plantă pînă la 1 m înălțime, verde, pubescentă.
8. [DGS] milițea s.f. (bot.) 1 Silene acaulis; <reg.> iarbă-roșioară. 2 Silene nutans; <reg.> lipicioasă (v. lipicios), lipitoare-păsărească (v. lipitor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL