1. [Șăineanu, ed. VI] silemet n. V. selimet.
2. [Scriban] silemét V. selemet.
3. [Șăineanu, ed. VI] selimet (silemet) n. în locuțiunea a scoate la selimet, a ruina cu desăvârșire: pe mine! el să mă scoată silemet! AL. [Turc. SELAMET, sfârșit bun (românește: sfârșit rău)].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL