1. [DEX '09] SILEAF, sileafuri, s. n. (Înv.) Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. [Var.: sileah, seleaf s. n.] – Din tc. silâh „armă”.
2. [MDA2] sileaf sn [At: (cca 1816) IORGA, S. D. VII, 16 / V: (îvp) sel~, (pop) ~ap, ~ep, selef, (înv) ~ah, ~ef, ~eh, salafiu (A și: salafiu), seleah, seleap, (reg) ~liaf / Pl: ~uri / E: tc silâh „armă”, bg силях] 1 Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. 2 (Reg) Armă nedefinită mai îndeaproape. 3 (Înv; îf salafiu) Cingătoare folosită ca talisman. 4 (Pex) Talisman.
3. [DEX '98] SILEAF, sileafuri, s. n. (Turcism înv.) Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. [Var.: sileah, seleaf s. n.] – Din tc. silâh „armă”.
4. [DLRLC] SILEAF, sileafuri, s. n. (Turcism învechit) Brîu lat în care se purtau înfipte diferite arme. Doisprezece arnăuți călări înainte și tot atîția în urmă... iar Manoli sus pe capră, cu mîna dreaptă pe prăselele hangerului din sileaf. CARAGIALE, O. III 52. Își trîntea la brîu un sileaf cu un iatagan și două pistoale. GHICA, S. 98. Ș-un brîu verde pentru șale, Ș-un sileaf cu opt pistoale. MAT. FOLK. 386. – Variante: seleaf (TEODORESCU, P. P. 565, ALECSANDRI, P. P. 43), sileah (GHICA, la CADE) s. n.
5. [Scriban] sileáf, -eáh, -eáp, V. seleaf.
6. [DEX '09] SELEAF s. n. v. sileaf.
7. [DEX '09] SILEAH s. n. v. sileaf.
8. [MDA2] salafiu sn vz sileaf
9. [MDA2] seleaf sn vz sileaf
10. [MDA2] seleah sn vz sileaf
11. [MDA2] seleap sn vz sileaf
12. [MDA2] selef2 sn vz sileaf
13. [MDA2] sileah sn vz sileaf
14. [MDA2] sileap sn vz sileaf
15. [MDA2] silef sn vz sileaf
16. [MDA2] sileh sn vz sileaf
17. [MDA2] silep sn vz sileaf
18. [MDA2] siliaf sn vz sileaf
19. [Șăineanu, ed. VI] salafiu n. talisman (într’un basm muntean). [V. seleaf].
20. [Șăineanu, ed. VI] seleaf n. brâu de arme: mâna ’n seleaf că punea, paloș mare că scotea POP. [Și sileaf = turc. SILAH, armă].
21. [Șăineanu, ed. VI] sileah n. V. seleaf: încins cu un sileah roșu cusut cu fir GHICA.
22. [Scriban] seleáf (ea dift.) n., pl. urĭ (turc. ar. silah, arme, de unde și alb. sileah, bg. seleah, sileah, sileaf, sîrb. silah. V. silictar). Vechĭ. Cingătoare lată în care se purtau armele (pumnale, pistoale). – Și sileaf, sileah, sileap.
23. [DOOM 3] sileaf (înv.) (desp. -leaf) s. n., pl. sileafuri
24. [DOOM 2] sileaf (înv.) (-leaf) s. n., pl. sileafuri
25. [DER] sileaf (-furi), s. n. – Brîu, centiron pe care se înfigeau arme. – Var. seleaf, sileg, sileah. Mr. șileahe, megl. sileafi. Tc. (arab.) silah (Șeineanu, II, 321), cf. ngr. σιλάχι, alb., bg. siljah. – Der. silihtar, s. m. (dregător turc, purtătorul spadei sultanului), din tc. silihdar (Șeineanu, III, 109), cf. ngr. σιλιϰτάρης.
26. [DAR] salafiu, salafiui, s.n. (înv. și reg.) talisman.
27. [DAR] seleaf, seleafuri, s.n. (înv.) 1. brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. 2. (reg.) nume de armă veche. 3. (în forma: salaziu) cingătoare folosită ca talisman; talisman.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL