1. [DEX '09] SIFONOFOR, sifonofore, s. n. (La pl.) Ordin de animale celenterate care au un sifon (5) ca mijloc de locomoție (Siphonophora); (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. siphonophore.
2. [MDA2] sifonofor sn [At: ARHIVA, I, 580 / Pl: ~e și (rar) ~i sm / E: fr siphonophores] 1 (Lpl) Ordin de animale celenterate care au un sifon (7) ca mijloc de locomoție. 2 Animal care face parte din clasa sifonoforelor (1).
3. [DEX '98] SIFONOFOR, sifonofore, s. n. (La pl.) Ordin de animale celenterate care au un sifon (5) ca mijloc de locomoție (Siphonophora); (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. siphonophores.
4. [DLRLC] SIFONOFOR, sifonofore, s. n. (Zool.) Asociație de indivizi ție forme diferite, reuniți în colonie, unde îndeplinesc funcții diferite. ♦ (La pl.) Subclasă de animale celenterate.
5. [Scriban] *sifonofór m. și n., pl. e (d. sifon și -for din fosfor, adică „purtător de sifon, de pompă”). Zool. Un animal celenterat. V. celenterat.
6. [DN] SIFONOFORE s.n. pl. Ordin de celenterate care au un organ locomotor bazat pe principiul sifonului; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. sifonofor. / < fr. siphonophores, cf. gr. siphon – tub, phoros – purtător].
7. [MDN '00] SIFONOFORE s. n. pl. ordin de celenterate hidrozoare care au un organ locomotor bazat pe principiul sifonului1 (5). (< fr. siphonophores)
8. [DOOM 3] sifonofor s. n., pl. sifonofore
9. [DOOM 2] sifonofor s. n., pl. sifonofore
10. [DETS] SIFONO- „tub, țeavă, sifon; tubular”. ◊ gr. siphon „țeavă, tub” > fr. siphono-, engl. id., germ. id. > rom. sifono-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care au numai flori tubuloase în antodiu; ~fore (v. -for), s. n. pl., ordin de celenterate hidrozoare coloniale, care au un organ locomotor bazat pe principiul sifonului; ~gam (v. -gam), adj., care prezintă sifonogamie; ~gamie (v. -gamie), s. f., fecundare a ovulului cu polenul transmis printr-un tub polinic; ~micete (v. -micete), s. f. pl., sifomicete*; ~plast (v. -plast), s. n., hifă ramificată dar neseptată, conținînd citoplasmă și numeroși nuclei, specifică algelor și fungilor; ~stel (v. -stel), s. n., cilindru central cu parenchim medular, înconjurat de vasele lemnoase și liberiene sub formă de inele.
11. [DE] SIFONOFÓR (< fr.; {s} gr. siphon „tub” + phoros „purtător”) s. n. (La pl.) Ordin de celenterate hidrozoare coloniale, răspândite în M. Mediterană și Oc. Atlantic, caracterizate printr-un înalt grad de diferențiere și de specializare morfofiziologică a indivizilor din colonie (Siphonophora); (și la sg.) animal din acest ordin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL