1. [DN] SICILIANĂ s.f. 1. Vechi dans italian cu mișcare moderată; melodia acestui dans. 2. (În sec. XVII-XVIII) Parte lentă a lucrărilor instrumentale; formă a ariilor lirice. [Pron. -li-a-. / < it. siciliana].
2. [DEX '09] SICILIAN, -Ă, sicilieni, -e, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Sicilia. 2. Adj. Care aparține Siciliei sau sicilienilor (I 1), privitor la Sicilia ori la sicilieni. 3. Adj. (în sintagma ) Apărare siciliană = numele unui sistem de apărare la jocul de șah. II. 1. S. n. (Geol.) Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Mării Mediterane. 2. Adj. Care se referă la sicilian (II 1) și la stratele sale. III. S. f. Vechi dans italian cu o mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans, având un caracter foarte armonios și pastoral. [Pr.: -li-an] – Din fr. sicilien, it. siciliano.
3. [MDA2] sicilian, ~ă [At: ASACHI, L. 702/34 / P: ~li-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: it siciliano, fr sicilien] 1-4 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Siciliei sau este originară de acolo. 5 smp Populație care locuiește în Sicilia. 6-7 a Care aparține Siciliei sau sicilienilor (5). 8-9 a Privitor la Sicilia sau la sicilieni (5). 10 a Originar din Sicilia. 11 sf Dans pastoral cu o mișcare lentă, originar din Sicilia. 12 sf Melodie după care se execută siciliana (11). 13-14 sf (Parte dintr-o) compoziție muzicală cu caracter lent, caracteristică sec. XVII și XVIII. 15-16 sf, a (La șah; îs) Apărare ~ă sau siciliana veche Serie de mutări determinate, prin care un jucător răspunde la atacul adversarului. 17 s Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Mării Mediterane. 18 s Grupă de straturi geologice din sicilian (17).
4. [DEX '98] SICILIAN, -Ă, sicilieni, -e, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Locuitor din Sicilia. 2. Adj. Care aparține sicilienilor (I 1) sau Siciliei, privitor la sicilieni sau la Sicilia. 3. Adj. (În sintagma) Apărare siciliană = numele unui sistem de apărare la jocul de șah. II. 1. Subst. (Geol.) Etaj al cuaternarului inferior din bazinul Mării Mediterane. 2. Adj. Care se referă la formațiile și la etajul sicilianului (II 1 ). III. S. f. Vechi dans italian cu o mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans, având un caracter foarte armonios și pastoral. [Pr.: -li-an] – Din fr. sicilien, it. siciliano.
5. [DN] SICILIAN s.n. (Geol.) Etaj inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane. // adj. Care aparține acestui subetaj. [Pron. -li-an. / < fr. sicilien, cf. Sicilia – insulă italiană în Marea Mediterană].
6. [MDN '00] SICILIAN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sicilia. II. adj. 1. referitor la Sicilia. 2. apărare ~ă = sistem de apărare la jocul de șah; casată ~ă = numele unui sortiment de casată. ◊ (s. n.) dialect din Italia meridională, vorbit în Sicilia. III. adj., s. n. (din) etajul inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane. IV. s. f. 1. vechi dans italian cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. (în sec. XVII-XVIII) parte lentă a lucrărilor instrumentale (sonată, concert); formă a ariilor lirice. (< fr. sicilien, it. siciliano)
7. [Șăineanu, ed. VI] Vespere siciliene f. pl. măcelul Francezilor din Sicilia în Lunea Paștilor din anul 1282 (semnalul fu dat cu clopotele de vespere sau de vecernie).
8. [DOOM 3] +siciliană (dans) (desp. -li-a-) s. f., g.-d. art. sicilienei (desp. -li-e-); pl. siciliene
9. [DOOM 3] sicilian2 (desp. -li-an) adj. m., s. m., pl. sicilieni (desp. -li-eni); adj. f., s. f. siciliană, pl. siciliene
10. [DOOM 2] sicilian1 (-li-an) adj. m., (persoană) s. m., pl. sicilieni (-li-eni); adj. f. (persoană, dans) s. f. siciliană, pl. siciliene
11. [DTM] siciliană, străvechi dans* pastoral, de obârșie ipotetic siciliană, stilizat și introdus în muzica cultă pe la începutul sec. 16. Inițial, dansul era viu, săltăreț, apropiat de gigă*. În sec. 17 apare însă și un alt tip de s., care coexistă o vreme cu cel dintâi, pentru ca în prima jumătate a veacului 18 să-l înlocuiască impunându-și caracteristicile: atmosferă elegiacă, mișcare moderată (larghetto), metru ternar* (6/8, 12/8) sau binar* cu subdiviziuni ternare (4/4), ritm punctat, cu preferință pentru utilizarea acordului* de sextă* napolitană. În această din urmă formă, s. este adoptată, ca secțiune lentă mediană sau moment liric, în multe din sonatele*, concertele* instr. și operele lui Scarlatti, Vivaldi, Pergolesi, J.S. Bach, Haendel, Leclair, Boccherini, Mozart și ale contemporanilor lor. Spre sfârșitul sec. 18, dansul iese din modă, se mai compun totuși sporadic s. până în epoca modernă (Chausson, Fauré, Duruflé, Nottara ș.a.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL