1. [DEX '09] ȘICANARE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. – V. șicana.
2. [MDA2] șicanare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~căn~ / Pl: ~nări / E: șicana] (Pop) Sâcâire.
3. [DLRLC] ȘICANARE, șicanări, s. f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei.
4. [DN] ȘICANARE s.f. Acțiunea de a șicana și rezultatul ei. [< șicana].
5. [DEX '09] ȘICANA, șicanez, vb. I. Tranz. A sâcâi pe cineva pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină, a face șicane; a agasa. – Din fr. chicaner.
6. [MDA2] șicana [At: BARIȚIU, P. A. II, 653 / V: (înv) ci~, (îvr) ~căna / Pzi: ~nez / E: fr chicaner] 1 vt (Înv; c. i. persoane) A pune în dificultate prin interpretarea insidioasă a unor prevederi legale sau prin specularea unor detalii de procedură. 2 vt (Pop) A deranja pentru lucruri lipsite de importanță, făcând obiecții meschine, ridicând pretenții nejustificate Si: a agasa (2), (pop) a cicăli (3), a sâcâi, (îvr) a șicanarisi. 3 vrr (Îvr) A discuta în contradictoriu, cu insistență, exagerând importanța lucrurilor. 4 vi (Pop; rar) A ridica obiecții neîntemeiate.
7. [MDA2] șicăna v vz șicana
8. [MDA2] șicănare sf vz șicanare
9. [DLRLC] ȘICANA, șicanez, vb. I. Tranz. A sîcîi (pe cineva) pentru lucruri fără importanță, a căuta cuiva pricină (fără motiv justificat); a face șicane. Noi nu voim să șicanăm pe Caragiale cu acest sfîrșit. GHEREA, ST. CR. II 144.
10. [DN] ȘICANA vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sîcîi. [< fr. chicaner].
11. [MDN '00] ȘICANA vb. tr. a face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. (< fr. chicaner)
12. [Șăineanu, ed. VI] șicanà v. 1. a întrebuința șicane sau subtilități; 2. a intenta cuiva un proces fără cuvânt; 3. fig. a necăji pentru nimicuri.
13. [Scriban] *șicanéz v. tr. (fr. chicaner). Sîcîĭ pin chițibușurĭ, chinuĭesc pin formalitățile legiĭ în paguba dreptățiĭ. Necăjesc p. nimicurĭ.
14. [DOOM 3] șicanare s. f., g.-d. art. șicanării; pl. șicanări
15. [DOOM 2] șicanare s. f., g.-d. art. șicanării; pl. șicanări
16. [DOOM 3] șicana (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șicanez, 3 șicanează; conj. prez. 1 sg. să șicanez, 3 să șicaneze
17. [DOOM 2] șicana (a ~) vb., ind. prez. 3 șicanează
18. [Argou] A ȘICANA a băga strâmbe, a-i face cuiva zile amare / fripte, a pune (cuiva) strâmbe, a se ține de capul cuiva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL