Definiție și ce înseamnă sibilant

1. [DEX '09] SIBILANT, -Ă, sibilante, adj. (în sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant.

2. [MDA2] sibilant, ~ă [At: HELIADE, O. II, 372 / Pl: ~e / E: fr sibilant] 1 a (Îs) Consoană ~ă sau sunet ~ Consoană constrictivă (sau fricativă) prepalatală sau postalveolară (în limba română consoanele „ș” și „j”) Si: consoană șuierătoare. 2 a (Îas) Consoană constrictivă (sau fricativă) dentală sau alveolară (în limba română consoanele „s” și „z”) Si: consoană siflantă. 3 av Șuierător.

3. [DEX '98] SIBILANT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant.

4. [DLRLC] SIBILANT, -Ă, sibilanți, -te, adj. (În expr.) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vîrfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. Rezonatorul acesta dintre dosul limbii și partea posterioară a palatului dă consoanelor ș, j acel zgomot caracteristic de fricțiune, acel șuierat după care au fost numite șuierătoare sau sibilante. GRAM. ROM. I 67.

5. [DN] SIBILANT, -Ă adj. Șuierător, siflant. ♦ Consoană sibilantă (și s.f. ) = consoană șuierătoare sau siflantă. [< fr. sibilant].

6. [MDN '00] SIBILANT, -Ă adj., s. f. siflant(ă). (< fr. sibilant)

7. [Scriban] *sibilánt, -ă adj. (lat. sibilans, -ántis. V. șuĭer). Gram. Șuĭerător, ca sunetele s, ș, z, j.

8. [Șăineanu, ed. VI] sibilantă f. Gram. consoană ce produce un șuerat: j, s, ș sunt sibilante.

9. [DOOM 3] sibilant adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. sibilantă (consoană ~), pl. sibilante

10. [DOOM 2] !sibilant adj. m; f. sibilantă, pl. sibilante

11. [DOOM 3] sibilantă s. f., g.-d. art. sibilantei; pl. sibilante

12. [DOOM 2] sibilantă s. f., g.-d. art. sibilantei; pl. sibilante

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Scriban] sfărămíță f. Fărămiță. 2. [Scriban] fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o […]
1. [MDA2] sfărșang s [At: (a. 1746) IORGA, S. D. XII, 44 / Pl: ? […]
1. [DEX '09] SFĂTOS, -OASĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; […]
1. [DEX '09] SFĂTOȘENIE s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. […]
1. [MDA2] sfătoși vr [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~șesc / E: sfătos] (Reg) […]
1. [MDA2] sfătoșie sf [At: (a. 1897) PLR I, 478 / Pl: (rar) ~ii / […]
1. [DEX '09] SFĂTUIALĂ, sfătuieli, s. f. (Pop.) Sfătuire. [Pr.: -tu-ia-] – Sfătui + suf. […]
1. [MDA2] sfătuință sf [At: DOSOFTEI, PS. 60/18 / Pl: ~țe / E: sfătui + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro