Definiție și ce înseamnă sibilant

1. [DEX '09] SIBILANT, -Ă, sibilante, adj. (în sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant.

2. [MDA2] sibilant, ~ă [At: HELIADE, O. II, 372 / Pl: ~e / E: fr sibilant] 1 a (Îs) Consoană ~ă sau sunet ~ Consoană constrictivă (sau fricativă) prepalatală sau postalveolară (în limba română consoanele „ș” și „j”) Si: consoană șuierătoare. 2 a (Îas) Consoană constrictivă (sau fricativă) dentală sau alveolară (în limba română consoanele „s” și „z”) Si: consoană siflantă. 3 av Șuierător.

3. [DEX '98] SIBILANT, -Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant.

4. [DLRLC] SIBILANT, -Ă, sibilanți, -te, adj. (În expr.) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vîrfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. Rezonatorul acesta dintre dosul limbii și partea posterioară a palatului dă consoanelor ș, j acel zgomot caracteristic de fricțiune, acel șuierat după care au fost numite șuierătoare sau sibilante. GRAM. ROM. I 67.

5. [DN] SIBILANT, -Ă adj. Șuierător, siflant. ♦ Consoană sibilantă (și s.f. ) = consoană șuierătoare sau siflantă. [< fr. sibilant].

6. [MDN '00] SIBILANT, -Ă adj., s. f. siflant(ă). (< fr. sibilant)

7. [Scriban] *sibilánt, -ă adj. (lat. sibilans, -ántis. V. șuĭer). Gram. Șuĭerător, ca sunetele s, ș, z, j.

8. [Șăineanu, ed. VI] sibilantă f. Gram. consoană ce produce un șuerat: j, s, ș sunt sibilante.

9. [DOOM 3] sibilant adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. sibilantă (consoană ~), pl. sibilante

10. [DOOM 2] !sibilant adj. m; f. sibilantă, pl. sibilante

11. [DOOM 3] sibilantă s. f., g.-d. art. sibilantei; pl. sibilante

12. [DOOM 2] sibilantă s. f., g.-d. art. sibilantei; pl. sibilante

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro