1. [Șăineanu, ed. VI] sgomot n. 1. sunet confuz, strigăt tare; 2. știre ce circulă în public; 3. fig. sensațiune: opera făcu mare sgomot. [Serb. GOMOT].
2. [IVO-III] sgomot, -te.
3. [DER] sgomot (-te), s. f. – 1. Sunet, rumoare. – 2. Zarvă, scandal. – Var. zgomot, înv. scomot, și der. Slov. gomot, sb., cr. glomot (Cihac, II, 343), din pol. gomon, der. gomoni, vb. (a trăncăni, a flecări). – Der. sgomota (var. gomoti), vb. (a face zgomot); sgomotos, adj. (care produce zgomot).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL