1. [Șăineanu, ed. VI] sglobiu a. nebunatic, sburdalnic: frățiorul mijlociu și de fire cam sglobiu POP. [Slav. ZGLOBIVŬ, răutăcios (cf. nebun, etimologicește sinonim cu rău)].
2. [CADE] ZLOBIU 👉 SGLOBIU.
3. [IVO-III] sglobiu, -bie; -bia f. a.
4. [DER] sglobiu (-ie), adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zburdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL