1. [DEX '09] ZGÂRCI2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.
2. [MDA2] zgârci4 [At: CORESI, EV. 411 / Pzi: ~rcesc / E: slv съгръчити сѧ] 1-2 vtr (D. ființe) A (se) strânge din cauza frigului, fricii, durerii etc. Si: a se chirci (3), a se contracta (9), a se ghemui (1), a se închirci, a se strânge, (pop) a se ciuciuli1 (3), a se zguli (1-2), (înv) a se stârci (1), (reg) a se tâmbuși (1). 3 vr (Prc; d. părți ale corpului) A se atrofia (1). 4 vr (Rar) A se schimonosi (1). 5 vr A se pipernici. 6 vr (Pex; d. plante) A degenera (1). 7-8 vtr (Înv; fig) A (se) smeri (1-2). 9-10 vtr (Reg) A (se) șifona (1-2). 11 vr A da dovadă de zgârcenie (2) Si: a se calici (7), a se lăcomi, a se scumpi (1), (reg) a se zgârnăi.
3. [DEX '98] ZGÂRCI2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.
4. [DEXI] zgîrci2 vb. IV. refl. 1 A se strînge, a se contracta, a se ghemui (din cauza frigului, a durerii etc.). Dragomir se zgîrcește pe scaun și s-apucă de masă (CAR.). ◊ (tr) Biata Pisicuță, zgîrcindu-și picioarele de dinapoi... lunecă de mai multe ori (HOG.). ♦ (despre plante sau despre rase de animale) A se chirci, a se micșora, a se pipernici, a degenera. 2 Fig. A da dovadă de zgîrcenie, a se arăta zgîrcit, a se scumpi. Îi dau o mie, măi, nu mă zgîrcesc (POPOV.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche съгръчитн сѧ.
5. [DEXI] zgîrci1 s.n. 1 (înv.,pop) Cartilaj. Sînt olarii slabi, trași la față, numai oase, zgîrci și piele (STANCU). ♦ Ext. Came de proastă calitate, vînoasă, cu pielițe. Urmează leafa grasă Tot ce cade de la masă... Oase, zgîrciuri și ciolane (ARGH.). 2 (înv., pop.) Cîrcel; crampă. Varga lăsă repede mîna jos, ca și cum l-ar fi apucat un zgîrci în antebraț (POPOV.). 3 Unealtă formată dintr-o lamă metalică curbată, fixată pe un mîner, care este folosită (de dogar) pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. • pl. -uri. /de la zgîrci2.
6. [DLRLC] ZGÎRCI2, zgîrcesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe și despre părți ale corpului lor) A, se strînge, a se ghemui, a se contracta de frig (de durere etc.). Mă strîng, mă zgîrcesc covrig. STANCU, D. 37. Mîinile simțeau metalul rece al puștilor și se zgîrceau sub mîneca mantalei. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Lihniți de foame și stîrciți de frig, se culcară să doarmă. Se zgîrciră unul lîngă altul sub un țol prăfuit și-și suflau în pumni ca să-și dezghețe degetele. VLAHUȚĂ, O. AL. 142. ◊ Fig. Femeile se uitau chiorîș la Aristița, zgîrcindu-li-se inima că n-a dat peste ele așa noroc. CONTEMPORANUL, VIII 208. ◊ Tranz. fact. Îi vărsă la ureche cîteva vorbe otrăvite cari-l îngălbeniră la față și-i zgîrciră pumnul. GANE, N. II 16. Ai morții fiori îi zgîrcesc și-i întind. COȘBUC, P. II 296. Peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frămîntat, și m-a zgîrcit cîrcel. CREANGĂ, A. 15. ♦ Tranz. A-și încorda membrele în vederea unui efort. Biata Pisicuță, zgîrcindu-și picioarele de dinapoi... luneca de multe ori de-a săniușul pe luciul foilor ca pe ghețuș. HOGAȘ, M. N. 131. 2. A se închirci, a paraliza. Nu mai auz de loc, piciorul drept mi s-a zgîrcit, mi s-a uscat mîna stîngă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 30. ♦ A deveni pipernicit, a degenera. Din lipsa de nutreț bun, rasele indigene [de vite] se pipernicesc și se zgîrcesc. I. IONESCU, P. 234. 3. A da dovadă de zgîrcenie, a se arăta zgîrcit. Se zgîrcește pentru cîțiva bani. ◊ Tranz. Fig. Pînă trăiești, fă-ți pomana, Nu zgîrci mîna-ți dușmana. PANN, P. V. III 98.
7. [DLRM] ZGÎRCI, zgîrcesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și strînge, a-și contracta corpul sau părți ale lui (de durere, de frig etc.). ◊ Refl. Mă strîng, mă zgîrcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgîrcenie, a se scumpi. – Slav (v. sl. sŭgrŭčiti).
8. [Șăineanu, ed. VI] sgârcì v. 1. a se strânge (în urma unei contracțiuni a tendoanelor): i se sgârciră mâinile; 2. fig. a fi sgârcit: se sgârcește pentru nimica toată. [Slav. SŬGRŬČITI, a se contracta].
9. [Scriban] zgîrcésc v. tr. (vsl. sŭ-grŭčiti sen, id. [Bern. 1, 369]. V. cîrcesc, închircesc, ogîrjit). Strîng mînile saŭ picĭoarele: frigu și frica-l zgîrcise. V. refl. Mă strîng, mă contractez: holericilor li se zgîrcesc membrele. Fig. Mă scumpesc, nu mă’ndur să daŭ: s’a scumpit pentr’un franc. V. cupesc.
10. [DOOM 3] zgârci2 s. n., pl. zgârciuri
11. [DOOM 3] zgârci1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgârcesc, 3 sg. se zgârcește, imperf. 1 sg. mă zgârceam; conj. prez. 1 sg. să mă zgârcesc, 3 să se zgârcească; imper. 2 sg. afirm. zgârcește-te; ger. zgârcindu-mă
12. [DOOM 2] zgârci2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcește, imperf. 3 sg. se zgârcea; conj. prez. 3 să se zgârcească
13. [MDO] zgîrci (conj. zgîrcească)
14. [IVO-III] sgârcesc, -ceam 1 imp.
15. [DER] sgîrci (-cesc, -it), vb. – 1. A contrage, a se strînge. – 2. (Refl.) A fi meschin, a se scumpi. – Var. gîrci, cîrci, și der. Sl. sŭgrŭčiti sę (Miklosich, Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369), cf. ceh. skrciti. – Der. sgîrci (var. sgîrc), s. n. (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; șfichi de bice); sgîrcit, adj. (avar, meschin; strîns, chircit); sgîrcenie, s. f. (avariție, calicie); sfîrc, s. n. (extremitate cartilaginoasă; mamelon; șfichi de bici), cuvînt de uz general (ALR, II, 68), este fără îndoială deformare de la sgîrc, apropiat de rădăcina expresivă sfîr, cf. spîrc.
16. [DER] ZGÎRCI2, zgîrcesc, vb. IV. ~ (din sl. sŭgrŭčiti sę; cf. cec. skrciti)
17. [DRAM 2021] zgấrci², adv. (reg.) Chircit, ghemuit: „Tăt stă zgârci ca un arici” (Papahagi, 1925: 219). – Din zgârci³.
18. [DRAM 2021] zgârcí³, zgârcesc, v.t.r. 1. (t.) A strânge: „De inimă m-o zgârcit” (Ștețco, 1990: 76). 2. (r.) A se chirci, a se contracta, a se ghemui. – Din sl. sǔgrǔčiti „a se contracta” (DLRM, DEX, MDA).
19. [DRAM 2015] zgârci3, zgârcesc, vb. – 1. (tranz.) A strânge: „De inimă m-o zgârcit” (Ștețco, 1990: 76). 2. (refl.) A se chirci, a se contracta, a se ghemui. – Din sl. sǔgrǔčiti „a se contracta” (Șăineanu, Scriban, DLRM, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL