1. [MDA2] sfulgera[1] viim [At: GRAUR, E. 144 / Pzi: 3 sfulgeră / E: s- + fulgera] (Rar) A fulgera (1).
2. [Scriban] 2) fúlger, a -á v. intr. (d. fulger 1 saŭ lat. fulgerare îld. fulgurare; it. folgorare). Produc fulgere: Dumnezeŭ fulgeră. Fig. Trec răpede: o ideĭe v-a fulgerat pin cap. V. impers. Se produc fulgere: uĭte-te cum fulgeră! V. tr. Lovesc cu fulgeru orĭ cu alt lucru omorîtor, trăsnesc: artileria-ĭ fulgera pe dușmanĭ. Fig. Privesc amenințător, grozav: l-a fulgerat cu privirea. – În Serbia sf-.
3. [Scriban] sfúlger v. V. fulger.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL