1. [DEX '09] SFRIJIT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. – V. sfriji.
2. [MDA2] sfrijit, ~ă a [At: DONICI, ap. CADE / V: (îrg) ~răj~, ~rej~ / Pl: ~iți, ~e / E: sfriji] 1 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare Si: izinit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, uscat, (reg) prizărit, sfirosit, șiștăvit. 2 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) Care a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice) Si: izinit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, uscat, (reg) prizărit, șiștăvit. 3 (Prc; d. animale) Care a pierdut din greutate Si: costeliv, (fam) jigărit, (reg) sfirosit, sfoiegit, zălezit. 4 (Pex; d. animale) Care are o constituție firavă.
3. [DLRLC] SFRIJIT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. Slab, slăbănog, pipernicit; jigărit. Un mînz sfrijit pășea împreună cu caii. DUMITRIU, V. L. 126. În locul unor oameni turnați dintr-o bucată pe calupuri gigantice, a răsărit o lume sfrijită de oameni mărunți. HOGAȘ, H. 46. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. ◊ (Substantivat) Se frecă la ochi, se mai uită o dată, și ce să vază? O sfrijită de lighioaie... de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, L. 206. (Ca termen de ocară) Drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule. ALECSANDRI, T. 399. – Variantă: sfrejit, -ă (CARAGIALE, la CADE) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] sfrijit a. slab și pipernicit; cu chipul sfrijit ca o iazmă. ISP. [Origină necunoscută].
5. [DEX '09] SFRIJI, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.
6. [MDA2] sfrăji v vz sfriji
7. [MDA2] sfrăjit, ~ă a vz sfrijit
8. [MDA2] sfreji v vz sfriji
9. [MDA2] sfrejit, ~ă a vz sfrijit
10. [MDA2] sfriji vr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~răji, ~reji / Pzi: ~jesc / E: nct] 1 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare Si: a se izini, a se pipernici, a se usca, (reg) a se prizări, a se șiștăvi. 2 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) A degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice) Si: a se izini, a se pipernici, a se usca, (reg) a se prizări, a se șiștăvi. 3 (Prc; d. oameni sau d. animale) A slăbi (1).
11. [DLRLC] SFREJIT, -Ă adj. v. sfrijit.
12. [DLRLC] SFRIJI, sfrijesc, vb. IV. Refl. A slăbi, a deveni zbîrcit, uscat; a se jigări. Martorii lui să se sfrijească, La judecători în divan să se risipească. MAT. FOLK. 666.
13. [Scriban] sfrejésc și sfri- v. tr. (d. vrej saŭ vsl. sŭvrezitĭ). Iron. Daŭ un aspect bolnăvicĭos orĭ bătrîncios: sărăcia l-a sfrijit. V. refl. Odîrnesc, mă urîțesc de boală, de bătrîneță. Adj. și s. Un sfrijit! V. decrepit.
14. [IVO-III] sfrijit.
15. [DOOM 3] sfriji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sfrijesc, 3 sg. se sfrijește, imperf. 1 sg. mă sfrijeam; conj. prez. 1 sg. să mă sfrijesc, 3 să se sfrijească; imper. 2 sg. afirm. sfrijește-te; ger. sfrijindu-mă
16. [DOOM 2] !sfriji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfrijește, imperf. 3 sg. se sfrijea; conj. prez. 3 să se sfrijească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL