1. [DEX '09] SFREDELUȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în compusul sfredelușul-lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.
2. [MDA2] sfredeluș [At: VALIAN, V. / Pl: ~uri și (rar) ~e sn, ~i sm / E: sfredel + -uș] 1-6 sn (Șhp) Sfredel (1, 7-8) (mic) Si: burghiaș, (reg) sfredelaș (1-6), sfredeleac (1-6), sfredelecaș (1-6), sfredelecuț (1-6). 7 sm (Fam) Copil neastâmpărat. 8 sm (Fam; pex) Om isteț și descurcăreț. 9 sm (În basme) Pitic isteț și vioi. 10 sm (Orn; pop) Pitulice (Troglodytes troglodytes). 11 sm (Ent) Larva răchitarului1 Si: (reg) sfredelul-lemnului. 12 sm (Ent; reg) Buburuză (Coccinella septempunctata). 13 sm (Ent; reg) Ochiul-păunului (Saturnia pyri). 14 s (Reg) Constelație nedefinită mai îndeaproape.
3. [DEX '98] SFREDELUȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în sintagma sfredelușul lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.
4. [DLRLC] SFREDELUȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel. II. 1. (Ornit.) Pitulice. Petroșeii și sfredelușii... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. 2. Personaj din basme, închipuit ca un pitic isteț. 3. (Entom.; și în forma sfredelușul-lemnuiui) Larva răchitarului.
5. [Șăineanu, ed. VI] sfredeluș m. 1. păsărică cântăreață foarte măruntă. (Troglodytes parvulus); 2. nume de pitic isteț (în basme). [Lit. sfredel mic: pasărea e numită astfel după liniile undulate ale penelor sale, iar piticul după mișcările-i vioi și sprintene].
6. [Scriban] sfredeluș m. (d. sfredel, din cauza vioicĭiuniĭ mișcărilor. O păsărică foarte mică și vioaĭe, numită și împărătuș, impărâțel, bourel, gătejel și cĭoclejel (troglodýtes párvulus). Aușel (regulus cristátus). Numele unuĭ pitic isteț din poveștĭ (prichindel). V. pitulice.
7. [DOOM 3] sfredeluș s. m., pl. sfredeluși
8. [DOOM 2] sfredeluș s. m., pl. sfredeluși
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL