1. [DEX '09] SFREDELITOR, -OARE, sfredelitori, -oare, adj. 1. Care sfredelește. 2. Fig. Care pătrunde, străbate (ca un sfredel); (despre ochi, privire) care privește atent, cercetător; pătrunzător, iscoditor, scormonitor. ♦ (Despre idei, sentimente) Care chinuiește, roade, macină. – Sfredeli + suf. -tor.
2. [MDA2] sfredelitor, ~oare [At: LEX. MARS. 208 / V: sflederi~, strădil~ / Pl: ~i, ~oare / E: sfredeli + -tor] 1-2 sm, a (Persoană) care face o gaură cu sfredelul (1, 7-8) (sau cu un alt instrument cu vârf ascuțit. 3 a (Fig; d. idei, sentimente etc.) Care provoacă frământări, neliniște Si: chinuitor, neliniștitor, răscolitor. 4 a (Fig; d. voce, zgomote etc.) Care pătrunde Si: intens, puternic. 5 a (Fig; d. ochi; pex; d. oameni) Care privește cercetător. 6 a (D. privire) Care exprimă concentrare Si: atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scrutător , străpungător. 7 av (Mai ales în legătură cu verbul „a privi”) Într-un mod iscoditor. 8 a (Fig; d. mintea, judecata omenească) Care analizează minuțios Si: ager, ascuțit, iscoditor, pătrunzător, scormonitor , scrutător , străbătător. 9 a (Fig) Care se mișcă în spirale. 10 a (Pex) Care se învârtește în loc. 11 sn (Reg; îf sflederitor, strădilitor) Bormașină. 12 sm Fluture dăunător pentru scoarța sau ramurile arborilor, cu aripi de culoare albă, cu pete negre-albăstrii (Zeuzera pyrina). 13 sm Fluture dăunător pentru scoarța sau ramurile arborilor, de dimensiuni mari, cu aripi de culoare închisă, brună-cenușie (Cossus cossus).
3. [DEX '98] SFREDELITOR, -OARE, sfredelitori, -oare, adj. 1.Care sfredelește. 2. Fig. Care pătrunde, străbate (ca un sfredel); (despre ochi, privire) care privește atent, cercetător; pătrunzător, iscoditor, scormonitor. ♦ (Despre idei, sentimente) Care chinuiește, roade, macină. – Sfredeli + suf. -tor.
4. [DLRLC] SFREDELITOR, -OARE, sfredelitori, -oare, adj. 1. Care sfredelește. (Substantivat) Pentru sfredelitorii minelor... tot mai dîrz. Înainte. DEȘLIU, G. 35. 2. Fig. (Despre sunete, zgomote) Pătrunzător, răscolitor. Femeia țipa cu glas sfredelitor și ascuțit. SADOVEANU, O. VII 170. ♦ (Despre ochi, privire) Care scormonește, pătrunde, iscodește. Cu ochii cenușii, aspri și sfredelitori, inspira hotărîre, încredere și agitare. C. PETRESCU, Î. I 11. Petre își întoarse spre ea fața... cu ochii mici, sfredelitori. REBREANU, R. I 216. Și a înfipt ochii sfredelitori pe fața uscată și creață a femeii. POPA, V. 329. ◊ (Adverbial) Printre norii rari și albi ai cerului albastru soarele privea sfredelitor. GALACTION, O. I 39. ♦ (Despre idei, sentimente) Care chinuiește, roade, macină. Rizea se frămînta... cu un gînd tot mai sfredelitor, de ce treceau ceasurile spre seară. DUMITRIU, B. F. 108.
5. [MDA2] sflederitor sm vz sfredelitor
6. [MDA2] strădilitor sn vz sfredelitor
7. [DOOM 3] sfredelitor adj. m., pl. sfredelitori; f. sg. și pl. sfredelitoare
8. [DOOM 2] sfredelitor adj. m., pl. sfredelitori; f. sg. și pl. sfredelitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL