1. [DEX '09] SFORȚARE, sforțări, s. f. Acțiunea de a se sforța și rezultatul ei; opintire, efort, strădanie. – V. sforța.
2. [MDA2] sforțare sf [At: CONTA, O. F. 403 / Pl: ~țări / E: sforța] 1 Efort fizic deosebit Si: forțare, (pop) icneală, opinteală, opintire, (înv) silire (2). 2 Efort intelectual, moral, material, insistență în realizarea unui scop2 Si: caznă, chin, forțare, strădanie, străduință. 3 Impunere personală a unei anumite atitudini, ținute etc. Si: caznă, chin, forțare, strădanie, străduință. 4 (Rar) Atac2 (1).
3. [DLRLC] SFORȚARE, sforțări, s. f. Faptul de a se sforța; opintire, efort. Obosit de sforțarea ce făcuse, s-a oprit. SADOVEANU, N. F. 146. În curînd conteniră și noii sosiți, împreună cu lăutarii, osteniți de sforțări. REBREANU, I. 33. Bătrînul făcu o sforțare extremă, ridicîndu-și tremurător cealaltă mînă. BART, E. 351.
4. [DN] SFORȚARE s.f. Acțiunea de a se sforța și rezultatul ei; opintire, efort. [< sforța].
5. [Șăineanu, ed. VI] sforțare f. opintire.
6. [Scriban] *sforțáre f., pl. ărĭ. Silință, opintire: cu toate sforfările, n’a reușit. Barb. Efort.
7. [DEX '09] SFORȚA, sforțez, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forța. Cf. it. sforzare.
8. [MDA2] sforța [At: NEGULICI / Pzi: ~țez / E: s- + forța cf it sforzare] 1 vr (Îvp; fam) A se sili (4). 2 vr (Îvr) A se mări. 3 vt (Îvr; c. i. ființe) A viola.
9. [DEX '98] SFORȚA, sforțez, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forța. Cf. it. sforzare.
10. [DLRLC] SFORȚA, sforțez, vb. I. Refl. A face un efort (fizic sau intelectual); a se opinti, a se sili. V. forța. Se sforța să nu-și arate nemulțumirea. REBREANU, R. I 257.
11. [DN] SFORȚA vb. I. refl. A se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. [< it. sforzare].
12. [MDN '00] SFORȚA vb. refl. a se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. (< it. sforzare)
13. [Scriban] *sforțéz (mă) v. refl. (it. sforzarsi, fr. s’efforcer. V. forțez). Mă silesc, mă străduĭesc, mă opintesc, îmĭ încordez puterile.
14. [DOOM 3] sforțare s. f., g.-d. art. sforțării; pl. sforțări
15. [DOOM 2] sforțare s. f., g.-d. art. sforțării; pl. sforțări
16. [DOOM 3] sforța (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sforțez, 3 se sforțează; conj. prez. 1 sg. să mă sforțez, 3 să se sforțeze; imper. 2 sg. afirm. sforțează-te; ger. sforțându-mă
17. [DOOM 2] sforța (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sforțează
18. [CECC] Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus (lat. „Se sforțează munții și se va naște un șoarece ridicol”) – Versul 139 din Ars poetica a lui Horațiu. Poetul îi sfătuiește pe scriitori, să evite începuturi promițătoare, bombastice și pompoase, căci fac pe cititor să se aștepte la prea multe, iar pînă la urmă, din muntele făgăduit iese un biet șoricel, simbolizînd un rezultat infim față de energia investită. Expresia este uneori citată rezumativ numai cu primele două cuvinte: Parturiunt montes, iar alteori numai cu ultimele două: Ridiculus mus. În ambele aceste variante se subînțelege restul. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL