1. [DEX '09] SFORĂITURĂ, sforăituri, s. f. Sforăială. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tură.
2. [MDA2] sforăitură sf [At: AGÂRBICEANU, S. 253 / P: ~ră-i~ / Pl: ~ri / E: sforăi + -tură] 1-3 Sforăială (1-3).
3. [DLRLC] SFORĂITURĂ, sforăituri, s. f. 1. Faptul de a sforăi, zgomot ritmic produs de sforăitul oamenilor și al animalelor. M-am trezit în sforăiturile cailor și în strigătele surugiului. GALACTION, O. I 108. Soldatul dormind cu gura căscată... lăsînd să se vadă în gulerul prea larg nodul beregatei, urcîndu-se și scoborînd spasmodic la fiecare sforăitură. C. PETRESCU, C. V. 28. 2. Fig. Vorbărie goală și pretențioasă.
4. [DOOM 3] sforăitură (desp. -ră-i-) s. f., g.-d. art. sforăiturii; pl. sforăituri
5. [DOOM 2] sforăitură (-ră-i-) s. f., g.-d. art. sforăiturii; pl. sforăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL