1. [DEX '09] SFORĂITOR, -OARE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tor.
2. [MDA2] sforăitor, ~oare a [At: HELIADE, O. I, 128 / P: ~ră-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: sforăi + -tor] 1 (D. oameni) Care sforăie (1). 2 (Pex; d. somnul oamenilor) Care este acompaniat de o respirație grea (1). 3 (D. cai; pan; d. alte animale) Care respiră cu greutate (după un efort, din cauza unei sperieturi etc.). 4 (Fig; d. felul de exprimare al cuiva) Lipsit de conținut Si: declamator, emfatic.
3. [DLRLC] SFORĂITOR, -OARE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie. Vitele sforăitoare, frămînțîndu-se în juguri... parcă se alinară puțin cînd lupoaica se opri. SADOVEANU, O. VIII 106. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. Și cine știe cîtă filozofie nesărată și cîtă poezie sforăitoare n-aș mai fi făptuit eu cu gîndul. HOGAȘ, M. N. 165. Iată-l aruncat într-un ocean de fraze sforăitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 457. Un popor care piere de foame nu se ia după vorbe, oricît de sforăitoare ar fi. IONESCU-RION, C. 28.
4. [Șăineanu, ed. VI] sforăitor a. care sforăe.
5. [Scriban] sforăitór, -toáre adj. Care sforăĭe. Fig. Pompos, bombastic, unflat: titlurĭ sforăitoare.
6. [DOOM 3] sforăitor (desp. -ră-i-) adj. m., pl. sforăitori; f. sg. și pl. sforăitoare
7. [DOOM 2] sforăitor (-ră-i-) adj. m., pl. sforăitori; f. sg. și pl. sforăitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL