1. [DEX '09] SFORĂIRE s. f. Acțiunea de a sforăi și rezultatul ei; sforăială. – V. sforăi.
2. [MDA2] sforăire sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: sforăi] (Rar) 1-2 Sforăială (1, 3).
3. [DEX '98] SFORĂIRE, sforăiri, s. f. Acțiunea de a sforăi și rezultatul ei; sforăială. – V. sforăi.
4. [DLRLC] SFORĂIRE, sforăiri, s. f. Faptul de a sforăi; fig. vorbărie goală și plină de ifose. Aplaudă... Lă-ntîiul semn de patos, la-ntîia sforăire. MACEDONSKI, O. I 49.
5. [DEX '09] SFORĂI, sforăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. și: sforăiesc] – Sfor1 + suf. -ăi.
6. [MDA2] sforăi vi [At: LB / V: (rar) ~roi / Pzi: sforăi și (îrg) ~esc / E: sfor1 + -ăi] 1 (D. oameni) A respira greu în timpul somnului producând un zgomot caracteristic Si: (rar) a ronhăi, (îrg) a sforcăi (1), (reg) a forăi, a horăi, a horcăi, a horcăni, a horcoti, a prâsni2, a sfornăi (1). 2 (Pex) A dormi respirând greu și producând un zgomot caracteristic Si: (rar) a ronhăi, (îrg) a sforcăi (2), (reg) a forăi, a horăi, a horcăi, a horcăni, a horcoti, a prâsni2, a sfornăi (2). 3 (D. cai) A a respira cu greutate (după un efort, din cauza unei sperieturi etc.) Si: a forăi, a fornăi, (îrg) a sfornăi (3), (reg) a sforcăi (3), a sfârâi (20), a țâfni.
7. [MDA2] sforoi v vz sforăi
8. [DEX '98] SFORĂI, sforăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. și: sforăiesc] – Sfor1 + suf. -ăi.
9. [DLRLC] SFORĂI, sforăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira greu și zgomotos în somn, producînd un zgomot caracteristic; a horăi. Domnul Mănescu... s-a ploconit respectuos înaintea ferestrei compartimentului unde sforăia un senator. GALAN, Z. R. 113. Codău... se întoarse pe cealaltă parte, sforăind crunt. CAMILAR, N. I 198. Sforăia cu pumnii strînși, cu plapoma peste cap. C. PETRESCU, S. 129. 2. (Despre cai) A sufla greu și zgomotos pe nări (ca semn al neliniștii); a forăi. Cînd puseră piciorul în apă, caii se înfiorară și prinseră a sforăi. SADOVEANU, O. I 153. S-auzea urlet de lupi. Caii se opreau uneori sforăind pe nări și zbătîndu-se în hamuri. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Au început să sforăie caii și să-și ciulească urechile înspre partea de unde venea zgomotul. CARAGIALE, O. III 102. – Prez. ind. și: sforăiesc (ALECSANDRI, P. I 30, ȘEZ. VI 24, SEVASTOS, C. 120).
10. [Șăineanu, ed. VI] sforăì v. 1. a produce în somn un sgomot particular din gâtlej sau din nas; 2. se zice de sgomotul ce face calul din nări. [Onomatopee (v. forăì)].
11. [Scriban] sfórăĭ (sud) și fórăĭ și hórăĭ (nord) și -ĭésc a -í v. intr. (imit. rudă cu sfîrîĭ, horcăĭ, hîrîĭ, fornăĭ). Răsuflu pe nas ținînd și gura cascată în somn și scot un sunet horcăit, cum fac maĭ ales bătrîniĭ: a dormi sforăind. Fac să vibreze aeru pe nas, vorbind de caĭ, maĭ ales cînd le e frică. – Și fúruĭ (Olt. Serbia).
12. [DOOM 3] sforăire s. f., g.-d. art. sforăirii
13. [DOOM 2] sforăire s. f., g.-d. art. sforăirii
14. [DOOM 3] sforăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sforăi, 3 sforăie, imperf. 1 sforăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să sforăi, 3 să sforăie
15. [DOOM 2] sforăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sforăi, 3 sforăie, imperf. 3 sg. sforăia; conj. prez. 3 să sforăie
16. [MDO] sforăi (ind. prez. 1 sg. sforăi, 3 sg. și pl. sforăie)
17. [IVO-III] sforăiu, sforăe 3, sforăiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL