1. [MDA2] sfleder sn vz sfredel
2. [Scriban] sfléder V. sfredel.
3. [DEX '09] SFREDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel.
4. [MDA2] fredil sn vz sfredel
5. [MDA2] sfedel sn vz sfredel
6. [MDA2] sfeder sn vz sfredel
7. [MDA2] sfreadel sn vz sfredel
8. [MDA2] sfredel [At: (a. 1583-1619) CUV. D. BĂTR. II, 452/23 / V: (îrg) ~er, sfleder, (înv) ~ead~, svread~, svr~, (reg) ~en, ~ere, ~dil sn, ~dilă sf, sfe~, sfeder, seleder, sleder (Pl: sledere și slederuri), sledir, strădil, stre~, șf~, (îvr) fredil sn / Pl: ~e sn și (rar) ~i sm / E: vsl сврьдьлъ, bg свредел] 1 sn Unealtă (manuală) confecționată din oțel, în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau tăișuri așezate în spirală și folosită mai ales în dulgherie pentru executarea găurilor Si: burghiu, (reg) bârdie, borăr, șaitău1. 2 sn (Reg; îs) ~ cu cot (sau american, cu culatău, cu vârtej, cu șorof) Coarbă2 (1) . 3 sn (Rar; îe) A-i scoate cuiva cuvântul cu ~ul A insista pentru a face pe cineva să vorbească. 4 sn (Îe) A (se) da ~ unei buți A (se) începe un butoi (de vin) înfundat. 5 sn (Ent; reg; îc) ~ul-lemnului Sfredeluș (11). 6 av (Îlav) Ca un ~ În formă de spirală. 7 sn (Pop) Unealtă cu care rotarul găurește butucul roții ca să intre capătul osiei Si: (reg) lugură, spițelnic. 8 sn (Reg; de obicei cu determinarea „mare”) Lingură (de rotărie). 9 sn (Îrg) Ștecaiz (1). 10 sn (Reg; îf stredel) Țăruș cu ajutorul căruia se sădesc butașii de vie. 11 sn (Rar; pan) Zuluf (de păr). 12 sn (Rar) Spirală . 13 sn (Pop) Vârtej (de apă). 14 sn (Reg) Vânt care bate de obicei între Paști și Rusalii. 15 sn (Pop; șîs ~ul Rusaliilor) Todorusale. 16 sn (Pop; îs) ~ul dracului Persoană intrigantă. 17 sn (Pop; îas) Persoană răzbunătoare. 18 sn (Ast; de obicei art; șîs ~ul mare) Numele a patru stele din constelația Orion Si: (reg) spițelnicul mare. 19 sn (Ast; de obicei art; șîs ~ul mic, ~ul pământului) Numele a trei stele din constelația Vizitiului Si: (reg) burghiu, câinele mic, iezii-caprei, spițelnicul mic. 20 sn (Reg) Nume dat unui grup de două stele din constelația Lirei.
9. [MDA2] sfreden sn vz sfredel
10. [MDA2] sfreder sn vz sfredel
11. [MDA2] sfredere sn vz sfredel
12. [MDA2] sfredil sn vz sfredel
13. [MDA2] sfredilă sf vz sfredel
14. [MDA2] sleder sn vz sfredel
15. [MDA2] sledir sn vz sfredel
16. [MDA2] strădil[1] sn vz sfredel
17. [MDA2] stredel sn vz sfredel
18. [MDA2] svreadel sn vz sfredel
19. [MDA2] svredel sn vz sfredel
20. [DLRLC] SFREDEL, sfredele, s. n. 1. Burghiu de mînă, cu vîrf ascuțit, folosit mai ales pentru găurit lemnul. Un sfredel mare se aude rozînd țesăturile uscate ale blănii bătrîne de stejar. CARAGIALE, O. I 291. Scoală-te, c-am găsit și secure și frînghie și sfredel și tot ce-mi trebuie. CREANGĂ, P. 134. Uneltele necesare: 1 sfredel mare și 1 mic. I. IONESCU, P. 255. ◊ (În metafore și comparații) Pletele cădeau în sfredele dese pe umeri. SADOVEANU, la TDRG. Porcii... cu coada sfredel și cu rîtul în jos, ronțăiau ghinda. DELAVRANCEA, V. V. 176. Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. ♦ Burghiu pentru piatră, folosit în industria minieră, mai ales la executarea găurilor de mină. 2. Numele popular al unei constelații formată din trei stele.
21. [Șăineanu, ed. VI] sfredel n. 1. unealtă de lemn terminată cu un fel de șurup de metal spre a face găuri în lemn; 2. fig. vioiu și sprinten: e ca un sfredel; 3. fam. sfredelul dracului, babă vrăjitoare. [Bulg. SVREDEL].
22. [Scriban] sfrédel n., pl. e (bg. svredel, rus. sverló, vsl. svrĭdlŭ). Est. Burghiŭ, unealtă terminată c’un vîrf ascuțit în formă de șurub și care se învîrtește ca să se facă găurĭ în lemn. Fig. Sfredelu draculuĭ, babă vrăjitoare; persoană răzbătătoare. – Și sfleder (Șez. 36, 33). – Dim. sfredeleac și sfredeac, sfredĭac (ca drumeac și rădeac, rădiac), pl. ece, și sfredeluș, pl. e. V. coarbă, spițelnic.
23. [DOOM 3] sfredel s. n., pl. sfredele
24. [DOOM 2] sfredel s. n., pl. sfredele
25. [MDO] sfredel
26. [DER] sfredel (-le), s. n. – 1. Burghiu. – 2. Spirală. – 3. Larvă de fluture (Cossus ligniperda). – Mr. sfreadine, megl. frădel, (s)fǫrdel(ă). Sl. svrŭdlŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 341; Conev 66), cf. bg. svredel, sb. svrdao, ceh. svide, pol. swider. – Der. sfredeleac, s. n. (Mold., burghiu); sfredeli, vb. (a găuri, a perfora cu sfredelul; a pătrunde, a intra; refl., a se răscoli, a se întoarce); sfredelitor, adj. (pătrunzător); sdrelitură, s. f. (găurire); sfredeluș, s. m. (pitulice, Troglodytes parvulus; larva răchitarului, Cossus ligniperda).
27. [DRAM 2021] sfléder, sfledere, s.n. Burghiu: „Am un bou alb șî nu-i încap coarnele-n grajd” (= sflederul) (Papahagi, 1925: 302). ■ (astr.) Sfredel, constelație în tradiția rom., parte din constelația Orion. – Var. a lui sfredel.
28. [DRAM 2015] sfleder, sfledere, s.n. – 1. Burghiu: „Am un bou alb șî nu-i încap coarnele-n grajd” (Sflederul) (Papahagi, 1925: 302; Glod). 2. (astr.) Sfredel, constelație în tradiția rom., parte din constelația Orion. – Var. a lui sfredel (din bg. svredel, sl. svrǔdlǔ, DER, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL