1. [MDA2] sfitoc sn vz sfeștoc
2. [Scriban] sfitóc V. sfiștoc.
3. [DEX '09] SFEȘTOC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfântă. – Cf. rus. svitok, bg. svităk.
4. [MDA2] feștoc sn vz sfeștoc
5. [MDA2] fiștoc sm vz sfiștoc
6. [MDA2] savastoc sn vz sfeștoc
7. [MDA2] sfestioc sn vz sfeștoc
8. [MDA2] sfeștoc sn [At: NEGRUZZI, S. I. 324 / V: (reg) ~estioc, sfet~, sfiștioc, sfiș~, sfit~, savast~, fiștioc, fiș~ / Pl: ~oace / E: ns cf rs свиток, bg свитък „sul, rulou”] Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu apă sfințită Si: mătăuz, pămătuf, (îrg) stropitor, (reg) struț1 (7).
9. [MDA2] sfetoc sn vz sfeștoc
10. [MDA2] sfiștioc sn vz sfeștoc
11. [MDA2] sfiștoc sn vz sfeștoc
12. [CADE] FIȘTOC = SFIȘTOC.
13. [DLRLC] SFEȘTOC, sfeștoace, s. n. Mănunchi de busuioc cu care preotul stropește cu aghiasmă. Apoi, cu sfeștoc de busuioc legat cu beteală de aur, stropi cu apă sfințită. HOGAȘ, DR. II 62. Dă cuviosului un sfeștoc de busuioc proaspăt. NEGRUZZI, S. I 324.
14. [Șăineanu, ed. VI] sfeștoc n. mătăuz: un sfeștoc de busuioc proaspăt NEGR. [Tras din sfeștanie].
15. [Scriban] feștóc, V. sfiștoc.
16. [Scriban] fiștóc, V. sfiștoc.
17. [Scriban] sfeștóc V. sfiștoc.
18. [Scriban] sfiștóc și fiștóc, sfeștóc și feștóc (Mold.) și sfitóc (Dor.) n., pl., oace (vsl. sŭvitŭkŭ și -okŭ, tom, secțiune, d. sŭviti, a învâlătuci; bg. svitŭk, sîrb. svitak, pachet; rus. svitok, sul de hîrtie, de unde rom. „sul, vălătuc, mănuchĭ, sfitoc”, infl. și de sfeștanie). Mătăuz, cĭurlez, pomătuf, buchețel de busuĭoc cu care se împrăștie agheazma. L. V. (după rus.). Vălătuc, sul.
19. [DOOM 3] sfeștoc s. n., pl. sfeștoace
20. [DOOM 2] sfeștoc s. n., pl. sfeștoace
21. [DER] sfitoc (-oace), s. n. – Sul, rulou. Sl. sŭvitŭkŭ, rus. svitok (Tiktin).
22. [DLRLV] SFITOC s.n. 1. (ȚR) Text scris pe hîrtie sau pergament în formă de sul; act. Și au scris și sfitocul, puind închipuirea legii. PAN., 24r. Și cînd au scris sfitocul și-l iscăliră sfinții părinți, îndată cătră coșciugurile sfinților părinți celor răpăosati să dusără si zisără vorbă către dînsii. PAN., 24v; cf. PAN., 25r. 2. (Mold.) Mănunchi, snop. (Fig.) Și iată alt tînăr cu chipul albu țiind în mina sa un sfitoc de foc. VSV 1691, 146r; cf. VSV 1742, 198v. Etimologie: rus. svitok bg. svităk.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL