1. [DEX '09] SFETI, sfetesc, vb. IV. (înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.
2. [MDA2] sfeti [At: N. COSTIN, L. II, 121/25 / V: (înv) sfiti / Pzi: ~tesc / E: slv свѣтити] 1 vr (Înv) A se arăta (37). 2 vr (Îe; d. oameni) A se ~ pe tobă A se lua la bătaie. 3 vr (Rar) A evolua (1). 4 vt A dovedi (1). 5 vt (Asr) A afla (1). 6 vrp A se descoperi (5). 7 vr (Reg) A se lăuda. 8 vr (Îrg) A se întâmpla. 9 vr (Îrg; îe) A i se ~ A izbuti. 10 vr (Reg) A risca. 11 vt (Îrg; c. i. cărți de joc) A întoarce pe față pentru a vedea valoarea cărții de joc care urmează să fie trasă de un alt jucător. 12 vt (Îrg; pex; c. i. cărți de joc) A trișa. 13 vt (Reg; c. i. cărți de joc) A amesteca (13). 14 vt (Îvr) A cere (1).
3. [DEX '98] SFETI, sfetesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.
4. [DLRLC] SFETI2, sfetesc, vb. IV. Refl. (Astăzi rar) 1. A se arăta, a se ivi. [Amoriul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151. ◊ Tranz. Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82. 2. (Despre acțiuni, situații) A căpăta o anumită întorsătură, a ajunge la un capăt, a se limpezi. Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54. Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși cuiva ceea ce întreprinde.
5. [Șăineanu, ed. VI] sfetì v. 1. a da o taină pe față: îi s’a părut că s’a sfetit viitorul GHICA; 2. a descoperi înșelătoria (în jocul de cărți). [Slav. SVIETITI, a ieși la lumină].
6. [MDA2] sfiti v vz sfeti
7. [Scriban] sfetésc și sfitésc v. tr. (vsl. svĭetiti, a lumina, a arăta, d. svĭet, lumină; rus. svĭetitĭ, a lumina. V. prosfetesc, sfeșnic). Vechĭ. Descoper, arăt, daŭ pe față, daŭ la lumină.
8. [Scriban] sfitésc V. sfetesc.
9. [DOOM 3] sfeti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetesc, 3 sg. sfetește, imperf. 1 sfeteam; conj. prez. 1 sg. să sfetesc, 3 să sfetească
10. [DOOM 2] sfeti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetesc, imperf. 3 sg. sfetea; conj. prez. 3 să sfetească
11. [DER] sfeti (-tesc, -it), vb. – 1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. – 2. (Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. – Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”. Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der. șfeșnic (var. înv. sveș(t)nic), s. n. (suport de lumînări; Olt., ram), din sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar, s. m. (copac rămuros); sfetilnă, s. f. (înv., cînt liturgic), din sl. svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL