1. [DEX '09] SFINȚITURĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți1; (concr.) obiect sfințit. – Sfinți1 + suf. -tură.
2. [MDA2] sfințitură sf [At: CORESI, EV. 74 / Pl: ~ri / E: sfințit1 + -ură] 1 (Înv) Sfințire1 (7). 2-3 Hirotonisire (1-2). 4 (Reg; lpl) Alimente sau mâncăruri sfințite3 (5).
3. [DEX '98] SFINȚITURĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți1; (concr.) obiect sfințit. – Sfinți1 + suf. -tură.
4. [DLRLC] SFINȚITURĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți; (concretizat) obiect sfințit. Sfințituri de la paști: pască, coji de ouă și slănină. PAMFILE, A. R. 59.
5. [Scriban] sfințitúră f., pl. ĭ. Pop. Lucru sfințit (colivă, prescurĭ, pască, cozonacĭ).
6. [DOOM 3] sfințitură (rar) s. f., g.-d. art. sfințiturii; pl. sfințituri
7. [DOOM 2] sfințitură (rar) s. f., g.-d. art. sfințiturii; pl. sfințituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL