1. [DEX '09] SFIICIUNE, sfiiciuni, s. f. (Rar) 1. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios. 2. Atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune.
2. [MDA2] sfiiciune sf [At: EMINESCU, O. I, 80 / P: sfi-i~ / Pl: (rar) ~ni / E: sfii + -iciune] 1-2 (Înv) Sfială (1-2). 3 (Înv; îla) Cu ~ În mod temător. 4 (Rar) Persoană sfioasă.
3. [DEX '98] SFIICIUNE, sfiiciuni, s. f. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune.
4. [DLRLC] SFIICIUNE, sfiiciuni, s. f. Atitudine sfioasă; sfială. Cu oarecare sfiiciune, Gheorghe Dima a încercat să intre în vorbă cu un unchieș negricios. GALAN, Z. R. 31. [Coșbuc] zugrăvește iubirea... altora. Și aceasta nu din cauza sfiiciunii – poetul numai sfios nu e. GHEREA, ST. CR. III 120. Atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Rar) Persoană sfioasă. Jupînița Marușca a lui Hudici e un fel de sfiiciune bălaie. SADOVEANU, F. J. 302.
5. [Șăineanu, ed. VI] sfiiciune f. sfială: de sfiiciune ’mi iese sângele ’n obraz EM.
6. [Scriban] sfiicĭúne f. (d. sfiicios). Sfială.
7. [DOOM 3] sfiiciune (rar) (desp. sfi-i-) s. f., g.-d. art. sfiiciunii; (manifestări) pl. sfiiciuni
8. [DOOM 2] sfiiciune (rar) (sfi-i-) s. f., g.-d. art. sfiiciunii; (manifestări) pl. sfiiciuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL