1. [DEX '09] SFIELNIC, -Ă, sfielnici, -ce, adj. Sfios. [Pr.: sfi-el-] – Sfii + suf. -elnic.
2. [MDA2] sfielnic, ~ă smf, a, av [At: IORGA, P. A. II / P: sfi-el~ / Pl: ~ici, ~ice / E: sfială + -nic] 1-2 av, a Sfios (1-2). 3 a (Fig) Sfios (3). 4 sm Sfios (4). 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Sfios (5).
3. [DLRLC] SFIELNIC, -Ă, sfielnici, -e, adj. Sfios. (Adverbial) Înapoindu-mi cutia, îmi mulțumi cu privirea ocolită în lături, sfielnic. C. PETRESCU, S. 170. Cu tîmpla culcată sfielnic pe umărul meu. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 191. (Fig.) Frunze tinere de carpen Caută spre ei sfielnic. CAMIL PETRESCU, V. 117.
4. [Scriban] sfiélnic, -ă adj. Lit. Sfiĭcios (VR. 1928, 2, 200).
5. [DOOM 3] sfielnic (desp. sfi-el-) adj. m., pl. sfielnici; f. sfielnică, pl. sfielnice
6. [DOOM 2] sfielnic (sfi-el-) adj. m., pl. sfielnici; f. sfielnică, pl. sfielnice
7. [IVO-III] sfielnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL