1. [DEX '09] SFIDA, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare.
2. [MDA2] sfida vt [At: HELIADE, O. I, 338 / Pzi: 1 ~dez, 3 ~dează, (înv) sfidă / E: it sfidare] 1 (C. i. oameni) A înfrunta cu o atitudine de dispreț Si: a brava, a sfrunta. 2 (C. i. oameni) A privi cu o atitudine provocatoare Si: a brava, a sfrunta. 3-8 (Rar) A amenința (1-6). 9 (C. i. manifestări ale oamenilor, ale unor fenomene și procese naturale, primejdii, concepte etc.) A se opune temeinic, nesocotind consecințele (grave) Si: a brava, a desfide.
3. [DLRLC] SFIDA, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva sau ceva cu dispreț și în mod provocator; a desfide. În aeru-mbătat, de roze sfidez atingerea durerii. MACEDONSKI, O. I 64.
4. [DN] SFIDA vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. [< it. sfidare].
5. [MDN '00] SFIDA vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare)
6. [Scriban] *sfidéz v. tr. (it. sfidare. V. desfid). Desfid, privesc pe cineva provocator chemîndu-l la luptă saŭ la întrecere dacă-ĭ dă mîna.
7. [DOOM 3] sfida (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sfidez, 3 sfidează; conj. prez. 1 sg. să sfidez, 3 să sfideze
8. [DOOM 2] sfida (a ~) vb., ind. prez. 3 sfidează
9. [DER] sfida (-dez, -at), vb. – A desfide. It. sfidare. – Der. sfidător, adj. (provocator).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL