1. [MDA2] sfârtica [At: ȘINCAI, HR. I, 275/23 / V: ~teca, (îrg) sfăr~, spâ~, (înv) sfât~, spârtiga, (reg) sferteca, sfer~, șferteca / Pzi: sfârtic / E: nct] 1-2 vt A sfâșia (1-2). 3-4 vt A sfâșia (8-9) 5 vt (Rar) A zgâria. 6 vr (Înv; îf spârtica, spârtiga) A se dispersa (2). 7 vr (Reg; d. copite; îf spârtica) A se toci.
2. [DEX '98] SFÂRTICA, sfârtic, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârteca vb. I] – Lat. *exfracticare (< fractus).
3. [Șăineanu, ed. VI] sfârticà v. Mold. 1. a sfâșia, a rupe în bucăți: buzduganul sfârticat POP.; 2. fig. întrerupt: o noapte sfârticată EM. [Tras din sfert].
4. [MDA2] sfărtica v vz sfârtica
5. [MDA2] sfârteca v vz sfârtica
6. [MDA2] sfâtica v vz sfârtica
7. [MDA2] sferteca v vz sfârtica
8. [MDA2] sfertica v vz sfârtica
9. [MDA2] spârtica sn vz sfârtica
10. [MDA2] șfertica v vz sfârtica
11. [DEX '98] SFÂRTECA vb. I v. sfârtica.
12. [DLRLC] SFERTICA vb. I v. sfîrtica.
13. [DLRLC] SFÎRTECA vb. I v. sfîrtica.
14. [DLRLC] SFÎRTICA, sfîrtic, vb. I. Tranz. A sfîșia, a rupe în bucăți. Aștepta înadins să-l atingă barem cu un deget, ca să-l poată apoi sfîrtica în bucățele. REBREANU, I. 28. Unde mi se pun amîndoi bețivii pe el și dă-i! dă-i! pănă-i sfîrticară toate hainele. RETEGANUL, P. IV 24. Lupul, văzînd un flăcău, îl sfîrtică. ȘEZ. V 158. ◊ Fig. Trîmbița sfîrtica aerul cu o insistență parc-ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. REBREANU, R. II 256. ♦ Fig. A critica aspru. Îndată tăbărîră asupra părintelui Dumitru, sfîrticîndu-l în toate felurile. SADOVEANU, la TDRG. – Variante: sfertica (VLAHUȚĂ, R. P. 44), sfîrteca (C. PETRESCU, A. R. 58, REBREANU, R. II 42) vb. I.
15. [Scriban] sfîrtíc, a -á v. tr. (d. sfert, vsl. četvrŭtŭ). Rup în bucăți, sfîrșiĭ: lupu a sfîrticat oaĭa. – Și sfértic. În Suc. șfértic: reviste crîmpotite și cărți șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Vechĭ și Maram. spărtic (după parte). V. spîrcuĭ.
16. [MDO] sfîrtica
17. [IVO-III] sfârtic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL