Definiție și ce înseamnă sfenti

1. [DEX '09] SFINȚI, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A efectua un ritual prin care se conferă unor obiecte caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sl. sventiti.

2. [MDA2] sfinți1 [At: COD. VOR.2 77V/13 / V: ~nti, sfen~, svi~ / Pzi: ~țesc / E: slv свѧтити] 1 vt (În religia creștină; c. i. oameni) A trece în rândul sfinților (10) Si: a sanctifica (1), a canoniza, (înv) a sacra. 2 vt (Pex) A revărsa harul divin asupra cuiva Si: a binecuvânta, a blagoslovi, (înv) a ura. 3-4 vt (Rar) A hirotonisi (1-2). 5 vt (Înv) A trăi după prescripțiile bisericii. 6 vt (Înv) A duce o viață de sfânt (10). 7 vt (Bis) A venera. 8 vt (Rar) A încorona. 9 vt (C. i. obiecte) A face să dobândească harul divin (prin diverse ritualuri religioase) Si: (înv) a potrebi. 10 vt (Fig) A da preț. 11 vt (Fig) A purifica. 12 vt (C. i. biserici, mănăstiri) A inaugura printr-un anumit ritual Si: a consacra, (asr) a târnosi1. 13 vt (Pop; c. i. o slujbă religioasă, mai ales o liturghie) A oficia (1). 14 vr (Fam; d. oameni) A se închina la biserică. 15 vt (Înv) A aproba (2). 16 vt (Reg) A îmbăta (de miros). 17 vr (Pop; dep) A se manifesta, a acționa etc. numai după bunul plac. 18 vt (Reg) A pocni.

3. [DEX '98] SFINȚI, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sl. sventiti.

4. [DLRLC] SFINȚI1, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (În concepția religioasă creștină) A declara pe cineva (în mod solemn și cu îndeplinirea unui ritual stabilit) trecut în rîndul sfinților; a consacra, a sanctifica. (Refl. pas.) Un roi de raze venind din ceriu a spus lăutarilor cum horesc îngerii cînd se sfințește un sfînt. EMINESCU, N. 29. 2. Tranz. (Popular) A preoți, a hirotonisi. Vreți pe ăsta să-l aveți, Că-i popă foarte isteț? – Numai ni-l blagoslovește Și-ntru popă ni-l sfințește! TEODORESCU, P. P. 263. 3. Tranz. (Bis.) A atrage harul divin asupra unor obiecte, prin rostire de rugăciuni; a face ca obiectele să dobîndească un caracter sacru. (Refl. pas.) Trebuie... să pună a se sfinți din nou biserica pîngărită. CARAGIALE, O. III 89. Cînd s-a sfințit paraclisul spitalului din Tîrgu-Neamțului... eu, împreună cu alți băieți, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica-vodă. CREANGĂ, A. 75. ◊ (Cu sensul religios pierdut) Omul sfințește locul, iar nu locul pe om, se spune pentru a arăta că rezultatele în muncă depind de calitățile omului și nu de locul de muncă. ◊ Fig. Frați buni ai frunzelor din codru... Sfințiți cu lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre. GOGA, P. 10. 4. Tranz. Fig. A slăvi, a idealiza, a diviniza. Sînt sătul de-așa viață... Să sfințești cu mii de lacrimi un instinct atît de van Ce le-abate și la păsări de vreo două ori pe an? EMINESCU, O. I 155. 5. Refl. (Munt., mai ales în construcții negative) A-și impune voința, a-și face gusturile, voile, mendrele. Unul din ei... se hotărî să se ție de capul ciobănașului, să nu-l lase să se sfințească. ISPIRESCU, L. 249. Lasă-l, că nu se sfințește el cu mine, jupîne, îl pocăiesc eu. CARAGIALE, O. I 49. Dă-i, să nu se nărăvească, Nu-l lăsa să se sfințească. PANN, P. V. I 61.

5. [Șăineanu, ed. VI] sfințì v. 1. a consacra: a sfinți o biserică; 2. a se sanctifica, a se face sfânt: sfințească-se numele tău! 3. a asfinți: până ce sfinția soarele CR.; 4. fam. a face după voia sau gândul cuiva: dă-i, să nu se nărăvească, nu-l lăsa să se sfințească PANN. [Pentru sensul 3, v. asfințì].

6. [MDA2] sfenți v vz sfinți1

7. [MDA2] sfinti v vz sfinți1

8. [MDA2] svinți v vz sfinți1

9. [CADE] OMUL SFINTEȘTE LOCUL = Vrednicia omului birue totul.

10. [Șăineanu, ed. VI] Sâmți m. pl. Tr. numele celor 40 sfinți mucenici (9 Martie). [V. sânt}.

11. [Scriban] sfentésc, țésc, -țíe V. sfințesc, -ție.

12. [Scriban] sfintésc V. sfințesc.

13. [Scriban] 1) sfințésc v. tr. (d. sfînt orĭ vsl. sventiti). Prefac în sfînt, santific, divinizez: a sfinți un martir. Consacrez, inaugurez pin sfeștanie: a sfinți o biserică. V. refl. Mă divinizez: sfințească-se numele tăŭ. Fam. Mă închin la biserică: ne-am sfințit și noĭ! Mă procopsesc, ajung în rîndu oamenilor: hoțu fură, dar tot nu se sfințește. Omu sfințește locu, omu harnic înfrumusețează orĭ-ce loc. – Vechĭ și osf- (vsl. osv-), sfintesc, sfențesc și sfentesc.

14. [DOOM 3] sfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfințesc, 3 sg. sfințește, imperf. 1 sfințeam; conj. prez. 1 sg. să sfințesc, 3 să sfințească

15. [DOOM 2] sfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfințesc, imperf. 3 sg. sfințea; conj. prez. 3 să sfințească

16. [IVO-III] sfințesc, -țeam 1 imp.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro