1. [DEX '09] SFĂTUITOR, -OARE, sfătuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sfaturi; povățuitor. [Pr.: -tu-i-] – Sfătui + suf. -tor.
2. [MDA2] sfătuitor, ~oare [At: PRAV. 301 / V: (înv) svă~ / Pl: ~i, (rar) ~oare / E: sfătui + -tor] 1 smf Persoană care încearcă să determine pe cineva să ia o anumită hotârâre (într-o situație dificilă), să influențeze la adoptarea unei anumite atitudini, la rezolvarea unei situații, pentru atingerea unui scop etc. Si: povățuitor, (pfm) sfetnic, (Înv, fam) dascăl, (înv) învățător, tocmitor. 2 smf (Spc) Persoană care convinge sau încurajează spre a întreprinde, spre a face, spre a termina etc. ceva Si: povățuitor, (pfm) sfetnic, (înv, fam) dascăl, (înv) învățător, tocmitor. 3-4 smf, a (Înv; d. manifestările oamenilor) Îndrumător. 5 a (Înv; d. organisme administrative, legislative etc. sau d. voturile oamenilor) Consultativ (1). 6 sm (Spc) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia conducătorul unei țări în probleme de conducere Si: sfetnic.
3. [DLRLC] SFĂTUITOR, -OARE, sfătuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sfaturi, povățuitor. Școala și bunii sfătuitori i-au ridicat acolo unde sînt. SADOVEANU, E. 29.
4. [Șăineanu, ed. VI] sfătuitor m. cel ce sfătuiește.
5. [MDA2] svătuitor sm vz sfătuitor
6. [DOOM 3] sfătuitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. sfătuitori
7. [DOOM 2] sfătuitor (-tu-i-) s. m., pl. sfătuitori
8. [CECC] (La) Nuit porte conseil („Noaptea e bună sfătuitoare”) – Proverb francez cu circulație universală. În timpul nopții, cînd e liniște, oamenii regăsesc de obicei calmul și chibzuința necesare spre a lua o hotărîre justă, bine cîntărită, fără pripeală. De aceea, adesea, după lungi discuții purtate pînă tîrziu, se spune: „să lăsăm pe mîine luarea unei decizii. La nuit porte conseil”. Scriitorul Al. Mirodan și-a intitulat una dintre piesele sale: „Noaptea e un sfetnic bun”. FOL.
9. [CECC] Malesuada fames (lat. „Foamea rău sfătuitoare”) – Vergiliu, Eneida (VI, 276). Poetul descrie scena cînd Enea, împreună cu Sibila, intră în Infern. Acolo, la gurile iadului, stăteau: Grijile neiertătoare, Bătrînețea plină de chin, Somnul înfrățit cu moartea, Războiul cel jalnic, Vrajba îndrăcită, Foamea ce-ndeamnă la rele... (după traducerea lui Coșbuc). De altfel – și înainte de Vergiliu, și după el – foamea a fost pretutindeni socotită ca o rea povățuitoare, spre deosebire de noaptea care-i considerată un sfetnic bun (vezi: Nuit porte conseil). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL