1. [DEX '09] SFÂRȘEALĂ, sfârșeli, s. f. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. – Sfârși + suf. -eală.
2. [MDA2] sfârșeală sf [At: POLIZU / V: (reg) fârșeală / Pl: (rar) ~eli / E: sfârși + -eală] 1 Senzație de slăbiciune Si: (înv) sfârșitură (1), (reg) sfârșenie (8), (îvr) sfârșiciune (1). 2 Stare de leșin Si: (liv) lipotimie, (înv) sfârșitură (2), (reg) sfârșenie (9), (îvr) sfârșiciune (2). 3 Stare de oboseală accentuată, de slăbire a rezistenței generale a organismului Si: (înv) sfârșitură (3), (reg) sfârșenie (10), (îvr) sfârșiciune (3). 4 (Rar) Lipsă de voiciune în mișcări Si: încetineală. 5 (Rar) Dezgust.
3. [Șăineanu, ed. VI] sfârșeală f. 1. sfârșit; 2. leșin, slăbiciune: îi vine o sfârșeală.
4. [MDA2] fârșală sf vz sfârșeală
5. [MDA2] fârșeală sf vz sfârșeală
6. [MDA2] furșală sf vz sfârșeală
7. [DLRLC] SFÎRȘEALĂ, sfîrșeli, s. f. Sleire (de puteri), slăbiciune (mare), leșin. O sfîrșeală îi cuprinse inima. CAMILAR, N. I 97. Răsuflăm încet, dar nu putem vorbi de sfîrșeală. CAMIL PETRESCU, U. N. 364. Nu mă doare... Mă ia cu sfîrșeală de la lingurea. DELAVRANCEA, O. II 207. O trecea un fel de sfîrșeală cînd se gîndea că iară vor primi bani în fieștecare lună. SLAVICI, N. I 303.
8. [Scriban] sfîrșeálă f., pl. elĭ (d. a se sfîrși). Mare slăbicĭune, sleirea puterilor, leșin: a-tĭ veni sfîrșeală. – Vechĭ și pop. fîrș-.
9. [DOOM 3] sfârșeală s. f., g.-d. art. sfârșelii; pl. sfârșeli
10. [DOOM 2] sfârșeală s. f., g.-d. art. sfârșelii; pl. sfârșeli
11. [IVO-III] sfârșeală, -șeli.
12. [MDO] sfîrșeală
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL