Definiție și ce înseamnă sfărâmuș

1. [MDA2] sfărâmuș sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 164 / V: ~rmuș / Pl: ~uri / E: sfărâma + -uș] (Îvr) 1-2 Sfărâmătură (1-2).

2. [MDA2] sfărmuș sn vz sfărâmuș

3. [DAR] sfărâmuș, sfărâmușuri, s.n. (înv.) sfărâmătură, sfărâmă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SFĂRÂMĂTURĂ, sfărâmături, s. f. Obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMA, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMA, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMARE, sfărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) sfărâma și rezultatul ei; […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMAT1 s. n. Sfărâmare. [Var.: sfărmat s. n.] – V. sfărâma. 2. […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMICIOS, -OASĂ, sfărâmicioși, -oase, adj. Care se sfărâmă sau se poate sfărâma […]
[DAR] sfărâmiți, sfărâmițesc, vb. IV (reg.) a (se) sfărâma. Sursă: DEX online sub licență GNU […]
1. [DEX '09] SFĂRÂMĂTOR, sfarămătoare, s. n. Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro