1. [DEX '09] SFÂRÂITURĂ, sfârâituri, s. f. Sfârâit. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tură.
2. [MDA2] sfârâitură sf [At: PISCUPESCU, O. 307/9 / Pl: ~ri / E: sfârâi + -tură] 1-17 Sfârâială (1-17).
3. [DLRLC] SFÎRÎITURĂ, sfîrîituri, s. f. Sfîrîială. Trei picături... care să vor pica pă foc și să vor aprinde fără sfîrîitură. PISCUPESCU, O. 307.
4. [Scriban] sfîrîĭálă f., pl. ĭelĭ, și sfîrîitúră f., pl. ĭ. Zgomot sfîrîit: se auzeaŭ sfîrîiturile fripturiĭ pe grătar.
5. [DOOM 3] sfârâitură (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. sfârâiturii; pl. sfârâituri
6. [DOOM 2] sfârâitură (-râ-i-) s. f., g.-d. art. sfârâiturii; pl. sfârâituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL